Fibrilatia ventriculara este o tulburare foarte grava a ritmului normal al inimii, care se caracterizeaza prin absenta coordonarii contractiei fibrelor miocardice ventriculare.
In cazul fibrilatiei ventriculare, miocardul nu se misca uniform, ci, mai bine, spus el tremura, iar daca aceasta tulburare de ritm, numita aritmie, se mentine mai mult de cateva minute, atunci pacientul poate deceda, fiindca circulatia sangvina devine incapabila sa asigure nevoile de oxigen ale organismului.
Cauzele fibrilatiei ventriculare
Daca ritmul inimii este grav afectat, atunci inima nu isi mai poate indeplini rolul de pompa, iar perfuzia organelor vitale este compromisa in acest mod. Aceasta fibrilatie ventriculata apare cel mai adesea in cadrul unor afectiuni cardiace, supradoze de droguri sau tulburari grave ale echilibrului acido-bazic. Cu toate acestea, etiologia exacta a fibrilatiei ventriculare ramane incomplet cunoscuta, studiile evidentiind prezenta unui infarct miocardic acut ca patologie cu potential declansator in cele mai multe din cazuri.
Pe langa aceste cauze cardiace, medicii specialisti atrag atentia asupra potentialelor cauze care nu sunt cardiace:
• cauze pulmonare precum bronhospasmul, aspiratia de corpi straini, apneea de somn, hipertensiuna pulmonara primara, embolismul pulmonar, penumotoraxul in tensiune;
• cauze metabolice precum acidoza, tulburarile echilibrului acido-bazic;
• cauze toxice, actiunea unor toxice, sepsis;
• cauze neurologice precum convulsiile, accidentele vasculare cerebrale.
Simptomatologie
Pacientii care sunt diagnoticati cu fibrilatia ventriculara isi pierd constiinta fiindca organele vitale nu mai sunt perfuzate.
Exista totusi o serie de simptome care indica o afectiune cardiaca:
• durerea toracica ce prezinta caracterele durerii anginoase;
• dispnee sau respiratia dificila;
• oboseala intensa;
• palpitatiile;
• sincopa;
• tahicardia.
In cazul in care pacientul nu este resuscitat in primele cinci minute, vor aparea leziuni cerebrale ireversibile care vor lasa sechele permanente.
Investigatii paraclinice pentru fibrilatia ventriculara
Din pricina gravitatii situatiei, starea pacientului trebuie investigata cat mai rapid, spre a se initia tratamentul de urgenta.
La examenul fizic se vor constata urmatoarele:
• puls foarte slab;
• zgomote respiratorii reduse;
• stare de inconstienta;
• absenta raspunsurilor la stimuli.
Traseul electrocardiografic este extrem de important, fiindca acesta va arata modificarile prin care trece muschiul cardiac in cursul fibrilatiei ventriculare, tot aici putandu-se observa si alte tulburari ce pot creste riscul pacientului.
Alte investigatii efectuate pacientilor cu fibrilatie ventriculara pot fi:
• radiografia toracica, pentru a evidentia edemul pulmonar, cardiomegalia, leziuni traumatice, penumonii de aspiratie;
• analizele de laborator, spre a obtine determinarile nivelului electrolitilor serici, inclusiv ale calciului si magneziului, ale enzimelor cardiace;
• hemoleucograma, pentru a stabili daca exista anemie;
• dozarea gazelor sangvine, spre a se obiectiva acidoza sau hipoxemia;
• investigatii toxicologie in cazul in care contextul clinic o cere.
Tratament
Fibrilatia ventriculara reprezinta o urgenta medicala si trebuie tratata cat mai repede posibil si cat mai corect.
Tratarea fibrilatiei ventriculare consta in conversia electrica a ritmului ventricular, si anume, prin aplicarea de socuri electrice cu defibrilatorul extern.
Ulterior, tratamentul va fi continuat la camera de garda a spitalului.
Socul electric este menit sa induca o activitate electrica in cord care sa stimuleze inima sa isi reia singura functia si sa uniformizeze contractia musculara.
Defibrilarea eficienta depinde de doi factori importanti:
• timpul scurs intre debutul fibrilatiei ventriculare si instalarea defibrilarii;
• starea metabolica a miocardului si rezerva functionala a inimii.
Trebuie stiut ca rata de succes a defibrilarii scade cu 5-10% cu fiecare minut scurs de la declansarea fibrilatiei ventriculare; drept urmare, eficienta defibrilarii poate fi prezisa in functie de aspectul traseului EKG.
Ghidurile terapeutice sunt foarte clare privind pasii care trebuie urmati in vederea stabilizarii pacientului, in consecinta, starea acestuia este evaluata la fiecare doua minute, sincronizarea defibrilarii cu manevrele de resuscitare fiind foarte importanta. Situatia data poate impune administrarea de medicamente care sa amelioreze situatia cardiaca a bolnavului si sa se corecteze complicatiile eventuale care s-au instalat ca urmare a ischemiei.
Scopul tratamentului este de a incheia episodul de fibrilatie, de a restabili ritmul electric al inimii, dar si de a corecta debitul cardiac. Trebuie stiut insa ca succesul tratamentului scade pe masura ce durata ischemiei creste.
Vasopresoarele (vasopressin si adrenalina) se administreaza spre a creste presiunea de perfuzie prin vasele inimii si a ameliora irigarea cordului. In cazul in care defibrilatia si tratamentul vasopresor nu amelioreaza starea pacientului, atunci sunt indicati agentii antiaritmici.
In functie de contextul clinic, de bolile asociate si de evolutia tratamentului, pot fi utilizate si alte medicamente precum sulfatul de magneziu, propranolol sau bicarbonatul de sodiu.
Exista si posibilitatea purtarii unui defibrilator implantabil in cazul pacientilor care au supravietuit unei fibrilatii ventriculare si care au risc de a face un alt episod de acest tip. Daca pacientul ramane in coma dupa reconversie, el va fi tinut cateva ore in stare hipotermica, pentru ca astfel de terapii au rolul de a reduce mortalitatea si de a imbunatati prognosticul.
Prognostic
Prognosticul pacientilor care au supravietuit ramane rezervat si depinde foarte mult de timpul scurs de la instalarea fibrilatiei si pana la initierea tratamentului, defibrilarea rapida fiind cea care face diferenta intre sechele permanente sau afectiuni ce ar putea fi recuperate.
Sechelele permanente dupa resuscitare sunt dependente de gradul afectarii sistemului nervos central in timpul fibrilatiei ventriculare. In cazul in care dupa patru minute nu se intervine, prognosticul devine automat nefavorabil.
Rata de supravietuire, care variaza intre 2-25%, depinde de foarte multi factori, printre care:
• zona in care se afla pacientul (rurala sau urbana);
• accesul pacientului la servicii medicale de urgenta;
• starea medicala anterioara a pacientului.
Complicatii
Dat fiind ca cea mai frecventa complicatie a fibrilatiei ventriculare este decesul, pentru supravietuitori, complicatiile posibile ar fi:
• coma;
• tulburari neurologice;
• leziune miocardica;
• aritmii de postdefibrilare;
• pneumonii de aspiratie;
• leziuni aparute in cursul manevrelor de resuscitare;
• leziuni tegumentare din cauza utilizarii defibrilatorului.
Consultarea unui specialist
Indiferent de relatia pe care o avem cu posibila victima, in cazul in care aceasta manifesta simptome sugestive sau isi pierde constiinta in apropierea noastra, trebuie neaparat sa apelam de urgenta serviciul 112, pentru ca pacientul sa poata primi ajutorul de care are nevoie.
Prevenire
Masurile de prevenire a fibrilatiei ventriculare sunt foarte variate. Ele includ:
• utilizarea unui defibrilator implantabil;
• administrarea unui tratament cronic care sa controleze eventualele boli ce pot reprezenta factori de risc pentru aparitia fibrilatiei ventriculare;
• participare la cursuri de prim ajutor si resuscitare cardiorespiratorie;
• daca pacientul are infarct miocardic acut, administrarea de beta-blocante are efecte benefice si protejeaza impotriva fibrilatiei, scazand si mortalitatea prin evenimente cardiace…
