Incontinenţa urinară

199

Deşi este considerată în general ca având legătură cu îmbătrinirea, incontinenţa urinară (care constă în pierderi involuntare de urină) nu este o consecinţă inevitabilă a vârstei înaintate. Ea este deseori urmarea unei alte afecţiuni şi, cu un tratament corespunzător, 70% dintre cazuri sunt ameliorate sau vindecate complet.

Incontinenţa urinară

Dacă este lăsată netratată, incontinenţa se poate agrava. Pe lângă neplăcerile fireşti pe care le provoacă celui bolnav, poate duce şi la apariţia infecţiilor urinare, iar contactul prelungit al urinei cu pielea poate determina şi anumite afecţiuni dermatologice.

Simptome

Dificultăţi de a controla urinarea. Scăpări involuntare de urină atunci când persoana în cauză râde, strănută, tuşeşte, aleargă sau face alt fel de efort fizic.

Când trebuie consultat medicul?

Dacă neputinţa de a controla urinarea a survenit după o boală (cistita, de exemplu) sau după un tratament medicamentos.
Apariţia subită a incontinenţei poate indica, de asemenea, o problemă neurologică.

Dacă tratamentul pe care vi-l aplicaţi nu dă rezultatele scontate.

Tipuri de incontinenţă

Medicii împart incontinenţa în trei mari categorii:
În cazul incontinenţei de efort, muşchii care înconjoară uretra sunt prea slăbiţi ca să poată rezista creşterilor bruşte de presiune în vezica urinară. Tusea, strănutul, râsul, efortul fizic sau anumite mişcări bruşte pot provoca scăpări de urină — de obicei, numai câţiva stropi.

În cazul incontinenţei pasive, vezica se contractă pur şi simplu atunci când este plină, bolnavul fiind lipsit de orice control asupra ei, aşa cum se întâmplă în cazul copiilor mici, care n-au reflexul necesar.

Cea de-a treia formă, incontinenţa de preaplin, apare atunci când persoana nu are acele senzaţii specifice care semnalează că este momentul golirii vezicii. Pe de-o parte vezica nu se goleşte niciodată complet, iar pe de alta, atunci când se umple, urina în exces este eliminată involuntar, de obicei în cantităţi relativ mici.

Opţiuni de tratament

Majoritatea cazurilor pot fi vindecate sau ameliorate foarte mult. Reeducarea vezicii este o cale foarte folositoare de rezolvare a problemei. Timp de șapte zile ţineţi un jurnal riguros cu privire la cât de mult beţi, cât de des urinaţi şi cât de multă urină eliminaţi. Începeţi apoi să urinaţi la intervale prestabilite, de 30-60 minute. Treptat, după o perioadă de câteva săptămâni, veţi putea mări intervalele la care mergeţi la toaletă.

Dacă problemele persistă sau se agravează, trebuie consultat medicul — ar putea chiar să fie nevoie de intervenţie chirurgicală.

Acupunctură. Specialiştii acupunctori consideră că incontinenţa apare din cauza unei lipse de energie vitală a rinichilor şi splinei. Stimularea punctelor şi canalelor energetice corespunzătoare poate restabili echilibrul lor energetic. Este necesară consultarea unui acupuncturist.

Dietoterapie. Dacă sunteţi supraponderal, slăbiţi. Kilogramele în plus apasă şi asupra muşchilor vezicii, slăbindu-i.

Încordarea care însoţeşte constipaţia poate avea acelaşi efect — păstraţi-vă aşadar un tranzit intestinal normal, crescând cantitatea de fibre din dietă. Mâncaţi mai multe fructe, legume şi cereale integrale.

Evitaţi alcoolul, cafeaua, zahărul, condimentele iuţi, fructele şi sucurile acide — toate acestea irită vezica.
Mâncărurile la care sunteţi sensibili pot determina, de asemenea, iritarea vezicii.

Fitoterapie. Infuzia de creţişoară poate ajuta în tratamentul incontinenţei. Pentru aceasta puneţi o lingură de plantă uscată în 250 ml apă clocotită, lăsaţi 15 minute într-un vas acoperit, apoi strecuraţi. Beţi zilnic câte două sau trei căni de infuzie.

Remedii la îndemână

După ce urinaţi, aşteptaţi câteva secunde, apoi încercaţi din nou…

Dacă sunteţi femeie şi suferiţi de incontinenţă de efort, încrucişaţi-vă picioarele atunci când strănutaţi sau tuşiţi. Această metodă atât de simplă este foarte eficientă în oprirea scurgerilor de urină.

Save