Numele de poliartrită reumatoidă defineşte o suferinţă infiamatorie care se manifestă la nivelul diverselor articulaţii ale membrelor. Este o boală extrem de dureroasă şi, din nefericire, foarte răspândită: în prezent, este semnalată la mai mult de 15% din populaţia matură a lumii din care 3-4% sunt femei trecute de vârsta de 55 de ani.
Spre deosebire de artroze, care afectează doar încheieturile de la mâini, poliartrita implică mai multe articulații şi are repercusiuni importante asupra stării generale a pacientului, provocând scădere în greutate, dureri arzătoare ale mâinilor, picioarelor şi genunchilor.
Maladia evoluează lent, dar se manifestă în pusee subite şi violente: febră mare, însoţită de dureri şi fierbinţeală în zona articulaţiilor. Simptomele sunt intense mai ales dimineaţa, la trezire, articulaţiile regăsindu-şi mobilitatea abia după ce se încălzesc. Procesul inflamator poate cuprinde în ultimă instanţă şi ligamentele, tendoanele şi muşchii. Aceasta duce la deformarea ţesuturilor afectate şi la prezenţa unor dureri din ce în ce mai mari.
CARACTERISTICI
Chiar dacă nu s-a stabilit până acum care este cu certitudine factorul determinant, se presupune că poliartrita reumatoidă este o boală autoimună — organismul produce anticorpi, pe care îi dirijează contra propriilor ţesuturi. Procesul inflamator începe la nivelul membranei sinoviale, care secretă în exces lichidul cu acelaşi nume.
Boala poate surveni, teoretic, la orice vârstă, dar sunt afectate mai ales persoanele trecute de 40 de ani. Femeile sunt de trei ori mai expuse riscului de a dezvolta boala faţă de bărbaţi.
În afara efectelor secundare nedorite pe care le poate antrena medicaţia specifică, poliartita reumatoidă poate da complicaţii şi la nivelul altor organe: anemie, infecţii articulare acute, leziuni ale terminaţiilor nervoase, tulburări oculare, pulmonare (pleurezie), cardiace (pericardită), ulceraţii ale membrelor inferioare.
ÎN CE CONSTĂ TRATAMENTUL ALOPAT:
În funcţie de stadiul evolutiv al bolii, gama tratamentului alopat cuprinde de la repaus la intervenţie chirurgicală. Antiinflamatoarele nesteroidiene — de exemplu, aspirina — sunt utile în calmarea durerilor şi stoparea procesului inflamator.
Diverse antireumatismale, dintre care amintim imunosupresoarele, care au foarte multe efecte secundare, inhibă evoluţia maladiei; pentru prevenirea apariţiei deformaţiilor se fac infiltraţii intraarticulare cu corticosteroizi. Injecţiile cu substanţe acide sau radioactive au rolul de a distruge membrana sinovială afectată…
Ca ultimă, soluţie, se apelează la intervenţia chirurgicală, menită să înlocuiască articulaţia afectată cu o proteză. Înainte de a ajunge la această manevră radicală, se practică imobilizarea articulaţiei lezate cu o atelă, pentru a atenua durerile şi se încearcă restituirea mobilităţii cu ajutorul kinetoterapiei.
