Dupa ce a fost sintetizata de casa Roussel la finele secolului al XIX-lea si ulterior folosita in terapie, aspirina se folosea pe atunci pentru reglarea temperaturii corpului si impotriva inflamatiilor.
In timp, cercetatorii au demonstrat ca aspirina ar avea o actiune antiplachetara, mai exact, cu actiune in prevenirea maladiilor cardiovasculare.
Procedeul chimic care are loc este simplu de descris, anume, aspirina inhiba ciclooxigenaza, prescurtata CO, care are un rol decisiv in producerea tromboxanului A2. TXA2, tromboxanul A2, este un vasoconstrictor produs de plachetele de sange.
Dat fiind ca plachetele nu sunt capabile sa poata produce CO, inhibitia in cauza este una modificabila. Producerea prostaciclinei pentru celulele endoteliale ale vaselor este facilitata de inhibitia CO prin aspirina. Spre deosebire de TXA2, prostaciclina are rolul de a nu permite agregarea pachetara, fiind un eficient vasodilatator. Putand produce CO, celulele endoteliale contreibuie la un efect modificabil.
Oamenii de stiinta au demonstrat ca in jur de 300 de mg pe zi de aspirina au rolul de a inhiba producerea de TXA2, fara insa a inhiba producerea de prostaciclina.
Trebuie stiut ca s-a demonstrat faptul ca dozele de peste 600 mg pe zi de aspirina duc pacientii in pragul accidentelor hemoragice foarte severe, in multe cazuri fiind fatale. In consecinta, s-a demonstrat ca dozele cu eficacitate crescuta sunt de maximum 325 mg pe zi.
De obicei, pacientii folosesc aspirina tamponata atat pentru a preveni episoadele ischemice tranzitorii, cat si pentru cazurile de pectoris instabil…
Drep urmare, farmacistul are obligatia de a detine monopolul aspirinei din pricina functiilor sale multiple.
