PROCEDEE PRINCIPALE DE MASAJ
1. NETEZIREA (EFLEURAJUL)
2.FRICŢIUNILE
3.BATEREA (TAPOTAMENTUL)
4.FRĂMÂNTATUL (PETRISAJUL)
5.VIBRAŢIILE
1. NETEZIREA (efleurajul, alunecarea) – alunecare uşoară a mâinilor pe suprafaţa tegumentară tratată. Se adresează pielii, ţesutului conjunctiv, sistemului vascular periferic, sistemului nervos periferic. Este o manevră de începere şi terminare a masajului. Netezirea, fiind o manevră de „suprafaţă tisulară”, este bine tolerată şi în cadrul succesiunilor manevrelor de masaj. Permite şi maseurului puţină relaxare.
Efectele manevrei de netezire:
-îmbunătăţirea circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică, producând vasodilataţie locală şi la distanţă prin acţiune directă, dar şi reflexă asupra terminaţiilor nervoase receptoare periferice;
-diminuarea edemului prin reacţiile tisulare;
-de calmare, influenţenţând favorabil contractura musculară dureroasă;
-scade excitabilitatea musculară, tensiunea psihică;
-adaptare tisulară mai bună la manevrele de masaj următoare.
2. FRICŢIUNILE (frecarea) – constă în apăsarea tegumentului şi a ţesuturilor moi subcutanate pe cele profunde sau pe un plan dur (osos) în limita elasticităţii lor şi deplasarea lor în sens circular şi liniar, în regiuni circumscrise. Manevra de fricţiune poate avea o pondere mai mare sau mai mică în succesiunea şi durata celorlalte procedee principale de masaj, în funcţie de suferinţa tratată. Indicaţiile rezultă din efectele directe şi reflexe nervoase în special în sechele posttraumatice sau postoperatorii, hipertonii musculare, afectări tendinoase şi ligamentare.
Efecte manevrei:
-încălzire în profunzime;
-creşte procesul de mobilizare a ţesutului adipos producând o scădere cantitativă a stratului de grăsime;
-contribuie la menţinerea supleţii şi elasticităţii tegumentelor;
-produce o accelerare a proceselor de regenerare şi cicatrizare;
-îmbunătăţesc permeabilitatea cutanată, favorizând pătrunderea prin piele a unor substanţe medicamentoase;
-favorizează circulaţia locală şi resorbţia edemelor după traumatisme; efectuate într-un ritm lent şi prelungit, produc efecte analgezice locale;
-acţiune în profunzime pe cale reflexă.
3. FRĂMÂNTATUL (petrisajul) – manevră de masaj fundamentală, ce are efecte stimulante puternice, justificând valoarea ei în atrofiile musculare de inactivitate după imobilizări prelungite. Este o manevră care se adresează ţesuturilor situate în profunzime, mai ales musculaturii, dar şi pielii şi ţesuturilor subiacente.
Efectele manevrei:
Frământarea superficială se adresează pielii şi ţesutului celular subcutanat:
– activează circulaţia în vasele sanguine şi limfatice;
– activează metabolismele;
– asuplizarea ţesuturilor;
– sedare şi decontracturare;
Frământarea profundă – adresată țesuturilor situate în profunzime, mai ales celui muscular:
– menţine elasticitatea, contractilitatea şi excitabilitatea acestuia, şi favorizează în acest mod profilaxia leziunilor musculare, care se produc frecvent la sportivii de performanţă. Este o procedură frecvent utilizată în masajul la sportivi, atât pentru refacerea după antrenamente sau competiţii, cât şi în pregătire.
– vasodilataţie;
– încălzire în profunzime;
– contribuie la eliminarea lichidelor în exces din zona masată.
Frământarea este foarte indicată pentru recuperarea hipotoniilor şi hipotrofiilor musculare apărute în urma imobilizării prelungite, după traumatisme ale aparatului locomotor sau unele boli neurologice, inactivitate fizică.
4. BATEREA (tapotamentul) – manevră de masaj fundamentală, reprezintă una dintre cele mai intense procedee de masaj prin aplicarea unor serii de lovituri succesive a căror intensitate şi ritm variază în funcţie de regiunea anatomică şi scopul urmărit. Acţiunea excitant-stimulantă, specifică acestei manevre, este un motiv pentru care se execută după ce corpul a fost pregătit prin manevrele precedente.
Efecte manevrei:
-circulatorii – vasodilataţie superficială intensă cu creşterea temperaturii locale
-stimulează excitabilitatea nervoasă;
-creşterea tonusului muscular, în special în hipotoniile şi hipotrofiile musculare
prin inactivitate;
-reducerea volumului stratului adipos;
-acţiune reflexă;
-se foloseşte în pregătirea sportivilor între probe sau în pauza dintre reprize;
Nu se foloseşte în afecţiunile aparatului locomotor, unde sunt prezente dureri sau
contracturi musculare!
Nu se efectuează în regiunea lombară!
5. VIBRAŢIILE (tremurături, trepidaţii) – este manevra fundamentală aplicată către sfârşitul unei şedinţe de masaj datorită efectelor de calmare şi relaxare. Principala caracteristică a vibraţiilor este ritmul rapid şi pe cât posibil cu o presiune constantă. Se adaptează la natura regiunii şi suferinţei tratate; cele superficiale produc efecte de calmare, senzaţie de încălzire şi o relaxare musculară; cele profunde cu oscilaţii mai mari activează circulaţia sanguină locală cu efecte decongestionante.
Indicaţii – dureri, stări congestive, contracturi musculare, hipertonii musculare, tensiuni psihice, artroze cervicale şi lombare, precum şi în combaterea oboselii musculare după efort la sportivi…
