Placeboterapia, termen de origine latină, are semnificația de „plăcere” şi definește o măsură terapeutică fără un raport logic cu boala care se încearcă a fi combătută. Acționează printr-un mecanism psihologic sau psihofiziologic, cu condiția ca pacientul să fie ferm convins că primeşte un remediu activ. La placeboterapie se recurge şi pentru evaluarea unor medicamente reale, prin eliminarea factorului mental.
Placeboterapia – Testele „simplu orb” şi „dublu orb”
În antiteză cu placebo este cuvântul nocebo, tot provenit din limba latină, care înseamnă rău, vătămător. Este consacrat unor substanțe lipsite de activitate farmaco-terapeutică previzibilă şi care antrenează, după ingestie, rezultate indezirabile.
În studiul acestor două efecte se folosesc căi raționale (ce urmăresc cunoașterea sau demonstrarea unui adevăr). Sunt ipoteze şi verificări ale consecințelor prin experiment ştiinţific aplicabil numai la om, deoarece numai ființa umană este capabilă şi aptă de răspunsuri — uneori pozitive, alteori negative — la psihoterapie.
Cel mai nesofisticat test pentru Placeboterapie este cel denumit „simplu orb”, prin care se evaluează un anumit tratament medicamentos sau de alt tip, cu mijloace care-i sunt necunoscute subiectului, însă știute de specialist.
O altă metodă de studiere a Placeboterapiei, mai complexă şi mai convingătoare, este „dublu orb”. Reprezintă un alt tip de experiment terapeutic clinic, în cursul căruia nici medicul, nici pacientul nu cunosc natura substanțelor utilizate, pentru a se evita mecanismul de sugestie. Se bazează pe aprecierea comparativă a eficienței fie în cazul a două tratamente diferite pentru aceeași boală, fie a unui medicament nou vizavi de un placebo. Ca tehnică de lucru se recurge la implicarea a două grupe de pacienți, lotului martor fiindu-i date substanțe inofensive; evident, niciun participant nu va avea cunoștință de natura remediului primit.
La final se analizează rezultatele şi se trag concluziile atât despre substanțele utilizate, cât şi despre toţi subiecții.
Fiecare bolnav reacționează diferit
Pentru efectul benefic al placeboterapiei pledează o serie de argumente științifice solide:
• rezultate mulțumitoare se obţin doar în bolile cu tulburări funcţionale, nu şi în cele cu substrat organic (ciroză, cancer, infarct cerebral sau miocardic etc.);
• chiar şi în privința afecțiunilor funcționale, fiecare bolnav reacţionează diferit, în funcţie de structura sa psihologică; nu se obțin efecte favorabile la copiii de vârste fragede, al căror sistem cerebral este încă imatur dezvoltat şi la care nu este posibilă încă stabilirea unor reflexe condiționate;
• rezultatele diferă mult şi de la medic la medic, în funcţie de calităţile psihoterapeutice, de puterea de sugestie asupra bolnavilor şi de experienţa profesională;
• în numeroase situaţii, placeboterapia poate fi considerată o metodă superioară psihoterapiei, având, pe lângă forța de sugestie, şi medicamentul (sau substanța chimică cu rol de placebo), ce-i poate întări suferindului convingerea în posibila sa vindecare;
• în alte cazuri, rezultatele bune declarate de bolnav în urma tratamentului cu placebo se pot datora unei coincidențe pe care pacientul nu o sesizează;
• nu de puţine ori se realizează o vindecare spontană, mulţumită bunei reactivităţi a organismului şi a capacităţilor imunitare sporite;
• s-a constatat că efectul placebo se obţine mai uşor atunci când „remediile” sunt de culoare roşie, dacă se prezintă sub formă de tablete mari sau, din contră, de pilule foarte mici, dacă au un gust amar sau dacă sunt administrate sub formă de injecţii;
• un rezultat de tip placebo pozitiv pot avea şi unele intervenţii chirurgicale făcute în scop de diagnostic (puncţie ganglionară sau osoasă) sau unele investigaţii paraclinice (tubaj duodenal, electromiogramă, puncţie lombară etc.);
• peste 15% dintre bolnavi răspund bine la placeboterapie, restul dovedindu-se rezistenţi la astfel de încercări, totul depinzând de structura psihică şi de fiziologia sistemului nervos superior;
• durerile, dintre toate simptomele bolilor, se reduc repede cu factorul placebo (între 32- 62%), bineînţeles, la pacienţii placebo-pozitivi…
