Home / SANATATE / MEDICINA PREVENTIVA / Totul despre Vitamina D

Totul despre Vitamina D

Vitamina D — D2 (ergocalciferol) şi D3 (colecalciferol) — face parte din grupa vitaminelor liposolubile şi generează cele mai frecvente accidente prin supradozare. Spre deosebire de alte vitamine, organismul este în măsură să „fabrice” acest nutriment esenţial. Atunci când ne expunem la lumina soarelui, fie şi numai parţial (de pildă faţa şi mâinile), radiaţiile ultraviolete stimulează pielea să sintetizeze o anumită formă de vitamina D. Este suficientă o „baie” de raze zlinică de numai 10-20 de minute.

Vitamina D

Doza adiţională cotidiană recomandată:

Pentru copii este de 200 U.I., iar pentru adulţi, de 400 U.I. şi chiar de 600 U.I. la persoanele trecute de 50 de ani. La femeile care alăptează, rația optimă se încadrează între 200 şi 500 U.I.

Beneficii:

Principala funcţie a vitaminei D este că ajută la absorbţia calciului şi fosforului, contribuind la menţinerea sănătăţii dinţilor şi la prevenirea osteoporozei, prin întărirea sistemului osos. Creşte puterea musculară şi ajută in tratamentul conjunctivitei, este indicată in profilaxia şi corectarea rahitismului la copii, în terapia dermatozelor tuberculoase la persoanele adulte, administrarea făcându-se fie pe cale orală, fie parenterală (prin injectare cu soluţii apoase sau alcoolice în care a fost diluată vitamina). De asemenea, specialiştii au descoperit că are un rol în profilaxia cancerelor colonului şi rectului.

Surse naturale:

Lactatele, cerealele şi alte alimente fortificate cu vitamina D, drojdia de bere, ficatul, peştele oceanic, uleiul de peşte. Si, aşa cum spuneam, expunerea corpului la soare.

Simptomele supradozării:

Tratamentul cu doze mari poate determina apariţia hipervitaminozei D. Reacţiile pot fi imediate (când se iau multe suplimente pe cale orală, accidente mai rare) sau tardive (când excesul este consecinţa unei alimentaţii necorespunzătoare).

Simptomele supradozării cu suplimente sunt: vărsături, lipotimii şi erupţii cutanate.

Manifestările tardive sunt mai complexe, necaracteristice, ceea ce creează dificultăţi în stabilirea diagnosticului: tulburări neuro-vegetative (paloare, transpiraţii, pareză intestinală, dermografism, astenie, oboseală, dureri de cap, diminuarea capacităţii intelectuale, crize comiţiale), gastro-intestinale (diaree sanguinolentă sau, din contră, constipaţie rebelă, însoţită de vărsături, regurgitaţii şi scădere ponderală), osteo-articulare, renale (poliurie, enurezis şi modificări inflamatorii sau degenerative la rinichi), cardiovasculare (hipertensiune arterială moderată).

Contramăsuri:

Când apar semne clinice care sugerează o hipervitaminoză D se impune suprimarea administrării suplimentelor „vinovate”, instituirea unui regim sărac în calciu (cu excluderea laptelui şi derivatelor sale).

Mai pot fi oportune: administrarea de cortizon (in scopul diminuării absorbţiei intestinale a calciului), a unor blocanţi ai vitaminei D şi o vitaminoterapie moderată cu vitaminele B1, C, PP şi B12.