Vitamina K

Vitamina K (respectiv K1, de origine vegetală, K2, de origine animală, şi K3, sintetică) este liposolubilă şi poate fi sintetizată în organism. Acest proces are loc în intestine, unde se produce cam jumătate din necesarul cotidian. Restul de vitamina K ne este furnizat de alimentaţie.

Vitamina K

Doza adiţională cotidiană recomandată: 30-60 mcg, pentru 60-80 mcg pentru adulţii până in 50 de ani şi 70-80 mcg pentru cei peste această vârstă.

Persoanele care iau medicamente anticoagulante pot dezvolta carenţe.

Beneficii:

Fără această vitamină, orice sângerare ar putea fi fatală. Contribuie la fixarea calciului în oase, reduce volumul menstruaţiei şi previne hemoragiile inteme. Vitamina K1 se administrează nou-născuţilor, fie ca tratament al tulburărilor de coagulare deja apărute, fie preventiv, pentru a împiedica apariţia unor sângerări. De asemenea, i se atribuie un rol în repararea vaselor capilare.

Surse naturale:

Broccoli, sparanghel, varză, conopidă, gălbenuş, fasole verde, ceai verde, spanac, salată, legume uscate, alge marine etc.

Simptomele supradozării:

Supradozarea cu vitamina K se caracterizează prin tulburări neuro-vegetative, respiratorii, renale şi sanguine. Victima prezintă stări de sufocare, cianoză, convulsii şi vărsături. La examenele de laborator se constată albuminurie, porfirinurie, anemie etc.

Fenomene de intoxicaţie cu vitamina K prezintă mai ales nou-născuţii şi cu deosebire copiii născuţi înainte de termen, care sunt mai predispuşi la sângerări, pe fondul imaturităţii hepatice (ficatul are un rol important in procesul de coagulare).

Profilaxie:

Va trebui să se evite administrarea vitaminei K3 la gravide (în ultima perioadă a sarcinii) şi la nou-născuţii cu boli hemoragice. Când terapia este imperios necesară, se va recurge la doze foarte mici sau, şi mai bine, se va prefera vitamina K1 (fiind de origine vegetală, nu prezintă riscuri majore)…