Slăbiți prin metoda indicelui de sațietate

Share

Pentru foarte mulţi dintre noi, femei sau bărbaţi deopotrivă, un regim alimentar restrictiv este sinonim cu senzația cvasipermanentă de foame. Declanşate de la nivel mental, se pot ivi chiar simptome somatice evidente, precum balonarea şi zgomotele care se fac auzite din abdomen, ca şi cum organismul ar striga încontinuu: „dă-mi să mănânc!”.

Slăbiți prin metoda indicelui de sațietate

Acestea sunt motivele pentru care cele mai multe candidate la o siluetă perfectă renunţă după câteva zile la „îngrădirile de ordin dietetic”, iar rezultatul este invers celui scontat iniţial — nu doar că nu au dat niciun gram jos, dar se pomenesc cu mai multe kilograme decât înainte. Dacă gândul la mâncare domină psihicul, acest fenomen conduce la nevoia pur fiziologică de hrănire; judecata este „întunecată”; nu garantează consumarea doar a ceea ce trebuie şi cât trebuie.

De ce? Pentru că, mai mult sau mai puţin, avem tendinţa să ne pierdem reperele juste, să nu mai ascultăm cum trebuie cerinţele reale ale organismului.

În prezent, alimentaţia a devenit mai mult ca niciodată o chestiune de marketing, într-un fel, iar rezultatul este o inflaţie a erorilor în ce priveşte modul de hrănire. Numeroşi indivizi, având de unde alege, ajung să privilegieze preparate care îndeplinesc criteriul gustului bun şi mai puţin al conţinutului nutritiv optim, sau să se plieze pe nişte reguli devenite „literă de lege”, cum ar fi că fiecare masă „trebuie” încheiată cu un fruct ori cu o bucăţică de brânză, deşi ei s-au săturat şi nu au neapărat poftă de aşa ceva.

Un alt fapt profund negativ este că ne-am obişnuit să însoţim mare parte din activităţile cotidiene, lucrative sau nu, cu mâncare: că tastăm la calculator, că privim la televizor, că trebăluim prin casă, ronţăirea de alune, biscuiţi, sticksuri sau seminţe este binevenită, iar organismul, la un moment dat, cedează şi ne face să plătim cu vârf şi îndesat această nesăbuniţă.

Există alimente care ne satură fără să ne îngrașe.

Calcularea numărului de calorii pe care le furnizează fiecare masă şi respectarea unui anumit „punctaj” în acest sens nu este garanţia hrănirii echilibrate şi nici îndestulătoare. Dacă, de exemplu, alegeţi să vă umpleţi stomacul cu fasole verde fiartă la aburi şi să excludeţi orice sursă de feculenţi, este foarte posibil să vi se facă o foame teribilă la scurt timp după ce v-aţi ridicat de la masă. Deoarece, pe de-o parte, este adevărat că o astfel de vegetală conţine foarte puţine calorii, dar, pe de altă parte, preparată în acest mod, nu este deloc săţioasă.

Ceea ce favorizează apariţia nesănătosului obicei de a „ciuguli” între mese din alimentele despre care este ştiut că satură şi care, pe deasupra, mai sunt şi bune la gust. Ori există varianta să ne năpustim de-a binelea asupra bucatelor de la următorul dejun şi să mâncăm mai mult decât ar trebui.

Cercetători de mare notorietate în domeniul nutriţiei au încercat să pună la punct o metodă de slăbire care să se bazeze pe gradul de saţietate a alimentelor şi nu pe aportul lor caloric. Cu alte cuvinte, au reuşit să determine împactul acestora în funcţie de conţinutul lor de proteine, fibre, grăsimi şi zaharuri.

Avantajul numărul unu: lipsa impresiei de privaţiune.

Regimul indicelui de saţietate (IS) privilegiază consumul alimentelor care satură, totodată al căror număr de calorii nu este foarte mare. Noţiunea aceasta inedită este interesantă mai ales pentru persoanele care nu reuşesc să slăbească în ciuda tentativelor repetate şi care se pierd în calcule privind valoarea energetică a fiecărei mese. IS este un instrument optim pentru a-ţi disciplina apetitul…

Cele mai bune alimente din acest punct de vedere furnizează organismului elementele de care are realmente nevoie pe moment, dar şi o etapă după. Permit limitarea riscului de apariţie a senzaţiei de foame la puţin timp de la luarea mesei. De asemenea, ajută la revizuirea atitudinii vizavi de unele alimente-cheie (cereale şi leguminoase de obicei excluse din dietele de slăbire obişnuite) şi de a face alegerea corectă în loc să strângi cureaua o vreme, pentru a sfârşi ulterior prin a-ţi combate frustrarea cu o ciocolată.


Share
Abonează-te pe:Yve.ro news

Articole recente