Litiaza renală este determinată de prezenţa calculilor (formaţiuni dure, constituite ca urmare a excesului de săruri minerale în urină, care se precipită şi se cristalizează) în bazinet şi căi urinare. De cele mai multe ori, boala trece neobservată însă atunci când pietrele migrează spre vezica urinară, apar colicile renale, caracterizate prin dureri în regiunea lombară, micţiuni dese şi chiar hematurie.
Calculii se pot elimina uneori spontan, în lipsa oricărui tratament, alteori după o cură îndelungată cu preparate diuretice, există însă situaţii când numai bisturiul chirurgului mai poate rezolva problema. Astfel, operaţia este necesară când conglomeratele minerale ating dimensiuni mari ori când au invadat efectiv rinichii, blocându-le funcţia.
Calculii renali pot fi de mai multe tipuri, în funcţie de predominarea substanţei din care sunt alcătuiţi:
– Calculii din oxalaţi de calciu. Sunt cei mai frecvenţi, întâlnindu-se în 85% din cazuri.
– Calculii din uraţi. Sunt alcătuiţi în mare parte din acid uric şi se întâlnesc în 5-10% din cazuri.
– Calculii din struvită şi apatită. Se întâlnesc în 5-10% din cazuri şi au tendinţă la infectare.
– Calculii ce au o compoziţie mixtă.
DIETA ESTE FOARTE IMPORTANTĂ
Aportul insuficient de lichide, în special de apă, face ca urina să devină foarte concentrată şi extrem de acidă. Surplusul de oxalaţi şi calciu, în combinaţie cu pH-ul mare al urinei vor da naştere calculilor. Ca să evitaţi astfel de probleme, beţi cel puţin doi litri de lichide pe zi, ce vor spăla căile urinare şi vor dilua urina, impiedicând agregarea cristalelor minerale. Consumaţi un pahar de apă şi înainte de culcare, ca să evitaţi concentrarea urinei peste noapte. Sunt de evitat ceaiul negru şi băuturile acidulate de tip cola.
De asemenea, aportul exagerat de proteine de origine animală în dietă favorizează formarea calculilor de calciu şi acid uric. Reduceţi cantităţile de carne din alimentaţie, rezumaţi-vă la maximum trei porţii pe săptămână.
Legumele şi fructele pot fi consumate fără restricţii. Excepţie fac spanacul, ştevia, măcrişul, smochinele, coacăzele, nucile, arahidele, care sunt bogate în oxalaţi. Pot fi însă mâncate ocazional în combinaţie cu alimente bogate în calciu, element care împiedică absorbţia oxalaţilor.
Sodiul (se găseşte în cantităţi mari în sarea de bucătărie) în exces favorizează formarea cristalelor de oxalat de calciu în urină. Doza recomandată de sare este de maximum 8 g pe zi.
Dulciurile care au în compoziţie cacao conţin depozite importante de oxalaţi. Consumul abuziv de zaharuri rafinate determină eliminarea masivă a calciului prin urină.
Atenţie la suplimentele nutritive: un aport crescut de vitamina C, vitamina D şi calciu creşte riscul apariţiei litiazei renale. Vitaminele din clasa B şi cele liposolubile sunt inofensive.
Asiguraţi-vă aportul optim de calciu (1200 mg/zi). Este bine ca sursa principală să fie laptele.
CEAIURILE DIURETICE REZOLVĂ PROBLEMA
• În cazul calculilor de dimensiuni mici, al celor aflaţi în bazinet, ureter sau vezică, ceaiurile diuretice pot fi de mare ajutor:
• Mătase de porumb. Se fierb 30 g mătase uscată într-un litru de apă, timp de două ore, apoi lichidul se strecoară. Ceaiul se bea în cursul dimineţii.
• Mesteacăn. Se fierb două linguriţe de frunze uscate, timp de cinci minute, în 300 ml apă, apoi lichidul se strecoară. Se recomandă mai ales în litiaza urică.
• Muguri de pin. Peste 20-40 g muguri se toarnă un litru de apă clocotită, îndulcită. După zece minute, se strecoară. Se beau trei căni de ceai pe zi…
• Pir. Se fierbe, timp de câteva minute, o linguriţă de plantă mărunţită în 300 ml apă, apoi se strecoară. Ceaiul se bea în două reprize, în cursul dimineţii.
