Home / RELATII / DRAGOSTE / Cedează ca să câștigi în dragoste

Cedează ca să câștigi în dragoste

Câteodată ne cuprind îndoielile. Am discutat ceva împreună, o dată, de două ori, de trei ori. Întâi ne-am vorbit de blândețe îngerească, pe urmă am ridicat tonul. Procedăm la un sumar examen de conştiinţă. Da, ne simţim dispuşi să facem un compromis, dar de la o vreme partenerul exagerează, întinde de compromis ca de gumă.

Cedează ca să caștigi în dragoste

Toată viaţa de cuplu devine un compromis. Ce-a mai rămas din bucăţica de vis? Din fericire, odată ajunse la ceea ce numim cu delicateţe “vârsta matură”, cuplurile înclină mai lesne către compromis. Partenerii recunosc mai uşor aspectele pozitive din atitudinea celuilalt. Deceniile de gestionare a stresului n-au trecut fără să lase urme.

Bărbații suportă mai bine situaţiile tulburi și au puterea de a cugeta cu calm la posibilitățile încheierii unui acord. Dacă un compromis nu se dovedeşte viabil, se caută un altul. Și, întrucât îşi controlează mai bine sentimentele, ei îşi negociază mai relaxaţi compromisurile şi le acceptă cu mai mult umor.

Profesioniştii din domeniul consultanţei financiare folosesc denumirea de “win-win-situation”, înţelegând prin aceasta un aranjament din care ambele părţi au de câştigat. Practicanţii artelor marţiale vorbesc despre principiul Aikido: să faci concesii, să cedezi, ca să câştigi. Este unica soluţie şi pentru cupluri, căci dacă unul dintre parteneri pierde, va pierde şi cuplul odată cu el. Când unul se enervează, îi strică şi celuilalt cheful. Și dimpotrivă, o tranzacţie emoţională care-i face pe amândoi să se simtă puţin în câştig se poate numi “fericire”.

La o privire mai atentă, descoperim că aceasta este o spirală a fericirii. Pentru a ajunge la un compromis, avem nevoie de o atitudine pozitivă şi o deschidere reciprocă. Și, îndată ce am realizat un acord, nutrim sentimente pozitive şi suntem deschişi unul către celălalt. E un adevăr banal, dar pe care îl uităm mereu. Hotărâtor pentru o relaţie nu este conţinutul ei, ci planul afectiv pe care se situează. Hotărâtor este sentimentul că ai o comunicare cu partenerul, că îl poţi influenţa. Că îi captezi atenţia şi eşti luat în serios.  Contează să ne spunem părerea și să fim ascultaţi.

Specialiștii sunt de părăre că bărbații fac să crească cifra divorțurilor, fiindcă nu-şi cultivă talentul pentru compromis.

Totul ar putea merge atât de bine! Femeile excelează în arta compromisului. Bărbaţii, în schimb, sunt nepricepuţi de cele mai multe ori în această privință. Fetele deprind de mici strategiile subtile ale compromisului. Băieţii exersează de mici strategia brutală a concurenţei. Ca bărbaţi în toată firea, ei luptă până în pânzele albe ca să-şi impună punctul de vedere şi, în loc să caute o posibilitate de compromis, devin agresivi, dispreţuitori, cinici ori dau bir cu fugiţii. Fiindcă nu-şi cultivă talentul pentru compromis, bărbaţii fac să crească cifra divorţurilor. Specialistul John Gottman face constatarea la rece şi o formulează detaşat: “După cum reiese din statistici, dacă un bărbat nu e dispus să împartă puterea cu partenera lui, probabilitatea unui eşec al căsniciei lor se ridică la 81%”.

Din fericire, putem învăţa cum se face un compromis: trebuie să ne deschidem spre partener, să ne punem în situaţia lui, să găsim posibilităţi de înţelegere şi să fim dispuşi să renunţăm la pretenţia de a primi totul. Cu cât înaintăm in vârstă, avem mai multă experienţă şi găsim mai uşor o cale de compromis. Dar în acelaşi timp, suntem mai puţini disponibili pentru orice fel de compromis. Deoarece acum ştim mai exact ce e bun pentru noi, cum putem ajunge la ceea ce dorim şi care ne sunt convingerile. Timpul nostru devine mai preţios. Cu cât ni se adâncesc ridurile, cu atât vom face mai puţine compromisuri îndoielnice.

Un compromis îndoielnic nu este unul dezavantajos în raport cu partenerul, ci cel la care consimţim împotriva propriilor noastre sentimente.

Mențineți echilibrul

Compromisurile singure nu fac pe nimeni fericit. Prea multe pot chiar să despartă un cuplu. Aceasta se poate observa în sexualitate, barometrul pasiunii, când cuplurile îşi negociază sexualitatea comună.

Fără compromisuri, iubirea se sfârşeşte după cel dintâi reflux al euforiei iniţiale, cu prea multe – ceva mai târziu. Trebuie să recunoaştem: nu există un compromis providenţial, care să rezolve toate problemele. Ne rămâne doar o confruntare neîncetată: să ne apărăm mereu propria poziţie şi să fim mereu gata s-o părăsim…

Arta vieţii constă nu în compromisul în sine, ci în capacitatea de a face compromisuri. Chiar dacă, uneori, aceasta poate însemna să nu găseşti unul.

Loading..