Luna in camp

245

Poezie de dragoste – Luna in camp de Nichita Stanescu Luna in camp Nichita Stanescu

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii
In ochii tai cu luna mă rasfrang
… si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.

Mai multe poezii de dragoste

[articol „poezie de dragoste”]

loading...
Articolul precedentDespartire
Articolul următorLeoaica tanara, iubirea

Articol realizat de:

Elena Yvette este una dintre cele mai pasionate blogerițe, îi place să abordeze diferite subiecte, cum ar fi ultimele tendințe în materie de modă, cele mai noi știri mondene și multe altele. Descoperiți și voi viziunea unui blogger de calitate!