Poveste sentimentala

274

Poezie de dragoste – Poveste sentimentala de Nichita Stanescu

Nichita Stanescu

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Mai multe poezii de dragoste

[articol „poezie de dragoste”]

loading...
Articolul precedentViata mea se ilumineaza
Articolul următorEmotie de toamna

Articol realizat de:

Elena Yvette este una dintre cele mai pasionate blogerițe, îi place să abordeze diferite subiecte, cum ar fi ultimele tendințe în materie de modă, cele mai noi știri mondene și multe altele. Descoperiți și voi viziunea unui blogger de calitate!