Andi Moisescu și-a deschis sufletul și a decis să vorbească despre cel mai greu moment din viața lui. La o vârstă fragedă, Andi a fost părăsit de tatăl său, acest lucru schimbându-i cursul vieții…
„Pe undeva, e firesc să uiţi. Dacă de la trei ani şi jumătate spre patru ani nu îl mai vezi niciodată, nici nu ştiu dacă apucă să se dezvolte noţiunea asta până la acea vârstă. Mă uit la vârsta copiilor mei. Abia de acolo încep să perceapă lucrurile, de la trei ani în sus. Dar, ştii cum e, pierzi pe undeva, câştigi pe altă parte.
Poate că aşa am învăţat nişte lucruri. Poate că asta a fost o lecţie pe care trebuia să o primesc în viaţă ca să o predau frumos mai departe copiilor mei, care se bucură de mine din plin din punctul ăsta de vedere. Maică-mea, săraca, a făcut tot ce i-a stat în putere. E o eroină în felul ei. Totuşi, atunci nu erau atâtea pericole în jur cum sunt astăzi. Mi-aduc aminte, pe vremea când eram eu copil, deja din clasa I mergeam singur la şcoală. E adevărat, era şcoala din capătul străzii, în cartier. Dar mergeam singur.
Nu mă ducea cineva la şcoală. Am început să fac sport de performanţă, din clasa a II-a am plecat în primul cantonament, iar în clasa a III-a am plecat în cantonament două luni şi jumătate. Cum se pleca în cantonamente, de Revelion. Eram la Miercurea-Ciuc. Nu era nimeni înspăimântat, nu avea nimeni nicio problemă. Mergeam singur la antrenamente. Mi se pare că totul era mult mai simplu.”, a povestit Andi Moisescu într-un interviu acordat pentru Adevărul.
