Ce fel de femeie ești? Superstițioasă sau credincioasă?

Share

Putem afirma, fără să avem vreun dubiu, că mersul la biserică nu mai este ce a fost odată. În cea mai mare parte, persoanele care merg la biserică sunt atrase de ritualurile păgâne și nu de adevărata religie. Puțini sunt cei care știu, cu adevărat, sensurile tuturor sărbătorilor, chiar dacă sunt mereu prezenți și se îmbulzesc la marile evenimente religioase, pe tot parcursul anului.

Câți dintre cei prezenți la Sfânta Liturghie știu cu adevărat ce sunt Proscomidia, Paraclisul sau Sfintele Daruri? Însă, acatistele, pomelnicele și sfințirea tuturor obiectelor se află la loc de cinste în inimile celor care pretind că sunt, cu adevărat, credincioși.

Credința trebuie să vină din suflet

Putem afirma faptul că și superstiția este tot o credință, chiar dacă nu are nimic de-a face cu religia creștină. Chiar dacă vorbim despre naștere, botez, nuntă sau despre parastase, înmormântări și închinatul la moaște, aceste ritualuri au fost create de oameni pentru a alunga duhurile rele și a atrage norocul. Chiar dacă toate acestea sunt săvârșite prin intermediul bisericii, ar trebui să știm că ele nu au absolut nicio treabă cu adevărata religie.

În continuare ne vom raporta și la niște exemple pentru a evidenția acest lucru. De exemplu, unii oameni cred cu sfințenie că dacă „taie calea” unui preot, vor avea noroc și le va merge bine pe toate planurile. Alții cred că dacă le apare un preot în cale este semn rău și ar trebui să fie mai atenți în perioada următoare. Acestea sunt doar niște superstiții, la fel ca purtatul talismanelor, spartul cănilor, trecerea păsărilor peste mormânt la o înmormântare, pomenile exagerate ce presupun un număr strict de zile, mersul la un număr fix de biserici sau aprinderea unui număr de lumânări la un anumit număr de morminte lăsate în paragină.

Superstițiile iau naștere din frica de a nu se întâmpla ceva rău, iar credința în Dumnezeu reprezintă împăcarea cu sinele, iubirea, pacea și sub nicio formă frica. De aici constatăm că sunt lucruri total diferite și trebuie să le tratăm ca atare.

Citește și ia aminte. Vei fi surprinsă

Un preot și duhovnic dedicat nu va încuraja niciodată, sub absolut nicio formă, practicile și ritualurile vrăjitorești. Totuși, nimeni nu ține cont de aceste lucruri și toți cred, în continuare, faptul că agheasma mare adunată de la șapte sau nouă biserici e mai puternică sau că mersul la șapte sau nouă biserici, neapărat în linie dreaptă, timp de șapte sau nouă zile la rând, face minuni.

Încă se mai practică aprinderea inversă a lumânărilor pentru a le merge rău dușmanilor. Cum poți să crezi că atunci când dorești cuiva răul, Dumnezeu te va ajuta în vreun fel?

Te trezești că primești tot felul de rugăciuni pe care, la rândul tău, trebuie să le împarți mai departe, unui anumit număr de persoane pentru a avea noroc tot anul. Unii sunt în stare să facă absolut orice doar pentru a fi pășiți de preot la ieșirea cu Sfintele Daruri, sau chiar să se dezbrace preotul peste ei. Acești oameni încep, ușor, ușor, să creadă că preoții fac minunile și chiar să uite de existența adevăratului Tată.

Unele femei ajung să ceară cheile bisericii pentru a le spăla sau permisiunea de a spăla limba clopotului. Ele consideră că acea apă, dacă este băută de fetele nemăritate, le va scoate în cale alesul.

Și „deschisul cărții” este tot un act vrăjitoresc, din păcate încurajat de unii preoți dornici de venituri mult mai mari. Și atingerea moaștelor de tot felul de obiecte cu rol de talisman reprezintă un mare păcat…

Prin aceste moduri, toți ajungem să fim păcăliți și să credem că aceste ritualuri reprezintă religia, fără să ne dăm seama că adevărata credință constă, de fapt, doar în lucrurile spirituale ce ne fac să fim mai buni, mai curați și mai iubitori, față de noi, dar și de toți cei din jurul nostru. Credincioși sunt cu adevărat cei care nu au nimic, dar de fapt au totul.


Share
Abonează-te pe:Yve.ro news

Articole recente