Ce spune Biblia despre tristețe?

599

Biblia oferă multe exemple ale tristeții și supărării, ca rezultat al decăderii noastre și al modului în care îl vedem pe Dumnezeu prin prisma tristeții.

tristete

Tristețea este rezultatul direct sau indirect al păcatului și, trăind într-o lume a păcatului, el a devenit, cumva, parte din viața noastră. Psalmii, de exemplu, ilustrează tristețea din sufletul Mântuitorului. De multe ori, noi simțim că suntem abandonați de către Dumnezeu, ne simțim neajutorați în momentele în care avem cea mai mare nevoie de El. Astfel de momente sunt cauzate de cei care ne refuză, ne resping sau ne jignesc.

Cât de mult trebuie să ne luptăm cu propriile noastre gânduri și să ne învingem tristețea?

Dumnezeu este întotdeauna acolo pentru noi. Faptul că nu ne îndeplinește rugăciunile imediat, asta nu înseamnă că nu le aude. De multe ori, El ne ascultă și ne dă timp să regândim lucrurile. De asemenea, El face ca lucrurile să se rezolve atunci când e momentul, nici mai devreme, nici mai târziu, pentru că El e singurul care cunoaște momentul potrivit.

Parabola Fiului Risipitor, de exemplu, ne arată cum ne putem controla cât mai bine tristețea. Căința, confesiunea păcatelor nostre în fața lui Dumnezeu, ne ajută să ne curățăm sufletul de tristețe și să fim mai calmi.

Tristețea nu provine mereu din păcat

Uneori, simplul fapt că trăim într-o lume a păcatului, între oameni de diferite tipuri, unii răi, alții mai puțin răi, poate provoca tristețe. Păcatele noastre nu sunt întotdeauna adevărata cauză a tristeții.

De exemplu, locul de muncă este un factor care amplifică această stare a tristeții, din cauza stresului, a muncii peste program, a oamenilor care nu înțeleg, nu ascultă, nu sunt dispuși să explice sau să ajute suficient. De aceea, tristețea nu provine mereu din propriile noastre păcate, ci poate fi influențată și de oamenii și evenimentele din jurul nostru.

Tot ce se întâmplă are un scop

Înainte să ne întrebăm de ce ni se întâmplă anumite lucruri, trebuie, mai întâi, să înțelegem de unde provin acele lucruri și ce am cerut înainte să ni se întâmple. De multe ori, cerem lucrurile fără să ne gândim cum ne-ar putea face ele să ne simțim cu adevărat, iar asta nu e întotdeauna benefic pentru noi. Tristețea se poate declanșa astfel din cauza faptului că ni se întâmplă lucruri pe care le-am cerut, dar care nu sunt, de fapt, cele mai indicate.

Înainte de a judeca ceea ce ni se întâmplă, trebuie să privim adânc în interiorul nostru și să vedem acel lucru ca pe o provocare sau îndeplinire a rugăciunii pe care am avut-o în fața lui Dumnezeu. Înainte să fim triști sau dezamăgiți de anumite lucruri sau persoane, trebuie să ne gândim că tot ce ni se întâmplă în viață are un scop. Putem considera astfel de lucruri lecții pentru viitor, pentru a învăța să fim mai buni, mai maturi, mai înțelepți.

Asumarea răspunderii

Vom constata, într-un anume fel, că, pentru a face față situațiilor care ne fac să suferim, trebuie să ne asumăm răspunderea pentru tot ceea ce ni se întâmplă și să devenim răspunzători direct pentru faptele și rugăciunile noastre. Nimic din ceea ce nu cerem nu ni se întâmplă, așa cum nimic din ce nu am putea suporta nu ni se va da de la Cel de sus.

Dacă suntem capabili să înfruntăm cu curaj provocările vieții, vom fi cuprinși în totalitate de armonie și bucurie, lucruri care sunt pe placul lui Dumnezeu și pe care ne îndeamnă să le purtăm în inima și în ființa noastră…

Trebuie să ne amintim cât de mult ne iubește Dumnezeu și cât de mult ne vrea binele.