Șofranul sau “aurul roșu” este cel mai scump condiment din lume și are o arie de răspândire foarte vastă. Cei mai mari producători de șofran sunt Spania și India, producând împreună peste 200 de tone pe an și reprezentând 80% din producția mondială.
Șofranul este un bulb cărnos, având dimensiunea unui cățel de usturoi. Are frunze lungi și subțiri, iar florile sunt colorate de la mov deschis până la violet purpuriu. Crește aproximativ zece centimetri și se adaptează foarte bine și la cultivarea în ghivece. Odată ce se deschid, florile nu se mai închid de tot, nu produc semințe, iar înmulțirea se face doar prin bulbi.
Pentru o recoltă de invidiat, cumpărarea bulbilor necesită a atenție sporită. Un bulb de șofran trebuie să aibă un aspect sănătos și lucios, fără imperfecțiuni sau semne de boală.
Șofranul se cultivă cel mai bine de la jumătatea lunii august până la sfârșitul lui septembrie, pentru a avea suficient timp să se dezvolte rădăcina rezistentă. La înființarea unei culturi de șofran, solul este foarte important. Acesta trebuie să fie calcaros, bogat în humus și bine drenat. Se recomandă ca bulbii să fie cultivați în pământ neatins, unde nu s-a mai cultivat niciodată nimic, pentru a evita îmbolnăvirea acestora din cauza reziduurilor patogene, fungice sau bacteriene.
De asemenea, condițiile climatice specifice zonei în care va fi cultivat șofranul sunt foarte importante. Șofranul este o plantă iubitoare de căldură, căreia nu îi fac bine răcoarea și umiditatea în exces. Acestea pot cauza putrezirea bulbilor. Trebuie acordată o atenție deosebită irigării, mai ales în cazul perioadelor secetoase.
Bulbii de crocus sativus pot fi plantați în mai multe feluri. Felul în care pot fi plantați depinde de capacitatea de umiditate-permeabilitate a solului. În funcție de perioada de timp a stagnării bălților după o ploaie puternică, acea capacitate de umiditate-permeabilitate este mai bună sau mai rea.
Plantarea bulbilor se face prin “sistemul de rânduri”. Acest lucru înseamnă săparea unei gropi de 10-15 centimetri în linie dreaptă. Lungimea gropii depinde de cantitatea de bulbi și de dimensiunea locului pe care doriți să plantați. După încheierea primei etape, bulbii pot fi plantați, cu panașul în sus. Distanța dintre rânduri poate fi de 15 centimetri, iar distanța dintre bulbi depinde de dimensiunea acestora. În cazul în care capacitatea de umiditate-permeabilitate a solului nu este suficient de bună, cărarea dintre rânduri se va face la distanța de 15-20 centimetri, pentru ca rândurile să fie folosite drept scurgeri pentru apa de ploaie.
În cazul cultivării de șofran pentru comerț, bulbii vor rămâne în pământ aproximativ cinci ani. Producția se șofran se află în punctul maxim în al doilea an, iar după patru ani scade. Dacă bulbii sunt scoși din pământ la fiecare doi ani, este suficientă o distanță de cinci-zece centimetri între aceștia. În cazul în care vor fi scoși după o perioadă mai îndelulgată, este necesară o distanță de plantare între 10-20 cm. Șofranul va crește considerabil în fiecare an, iar această creștere va duce la reducerea distanței dintre bulbi.
Dacă bulbii sunt plantați într-o zonă în care se află rozătoare, aceștia trebuie acoperiți cu o plasă de sârmă, pentru a nu fi mâncați. În mai sau iunie, frunzele de șofran vor deveni treptat galbene, urmând ca în final să ajungă maro. Când acestea sunt complet uscate, bulbii vor putea fi scoși din pământ…
În România, șofranul nu este cultivat prea des, deoarece presupune o investiție mare și puțini au curajul să o facă, având în vedere condițiile de climă și vulnerabilitatea plantelor de șofran.
