În cadrul unui interviu acordat pentru revista „Elle”, Brigitte Macron a vorbit despre ceea ce i-a plăcut cel mai mult la învățământ, dar și despre lecturile care au format-o ca om.
„Dar eu nu sunt Frédéric Moreau. Pentru că el este campionul ratării, ca mulți dintre eroii flaubertieni. După nașterea celui de-al treilea copil, am încercat să fac o altă meserie. O prietenă mi-a spus că Academia din Strasbourg, unde locuiam pe vremea aceea, caută profesori și, cum aveam un masterat în Litere, am aplicat și am fost admisă. Am ajuns la un curs la colegiu, unde se studiau subordonatele conjunctive. Iar eu habar n-aveam de propoziții conjunctive, relative, circumstanțiale, eu nu studiasem decât literatura! Prima oră a fost năucitoare. Am petrecut 15 zile fără să dorm, doar muncind. Și, foarte repede, învățatul a devenit o mare bucurie și, poate că sunt naivă, dar pentru mine a fost și un motiv de mândrie. Nu m-am mai simțit niciodată atât de bine ca atunci când ieșeam de la un curs care decursese bine. În schimb, când un curs mergea prost, era groaznic. Pentru că pierdusem mai mult decât o oră, pierdusem ocazia de a transmite: un autor, o idee, o învățătură. Am o pasiune nemărginită pentru Flaubert. Este de neconceput pentru mine să nu fi citit «Madame Bovary». Scriitura lui are o precizie de bisturiu. O dată pentru că fiecare cuvânt a fost cântărit, am înțeles că se închidea în camera lui și citea cu voce tare frazele. «Conversația cu Charles a fost plată ca un trotuar de stradă». Și iată cum, într-o singură frază, Charles este nimicit, redus la mediocritatea lui. Flaubert este cel mai bun detector al stupidității din toată literatura. Decelează răutatea crasă, prostia, acolo unde apare. Piesa montată a mariajului Emmei Bovary poartă în ea însăși eșecul care a venit odată cu uniunea. Totul la Flaubert are o semnificație. Elevii mei n-aveau dreptul să nu-l iubească! Adoram să le transmit pasiunea mea. Apoi, în poezie, geniul este Rimbaud. Cartea mea de căpătâi este «Les Fleurs du mal», de Baudelaire. Succesiunea poemelor o știu pe de rost; am o preferință pentru «Une charogne», în mijlocul de la «Spleen et Idéal», și apoi «Tableux Parisiens», «Le Vin», «Les Litanies de Satan», în «Révolte», această fascinație pentru cădere. Poeții știu să exprime inexprimabilul”, a povestit Briggite Macron…
