Monocite: factori de risc care duc la creșterea de monocite


155

Celulele albe din sânge poartă denumirea de monocite, așadar sunt un component al sângelui; acest tip de de celule albe (monocite) se regăsesc în sângele tuturor vertebratelor.

monocite

Totodată aceste celule albe din sânge (monocite) sunt produse de către măduva osoasă. Celulele albe (monocite) au ca rol principal eliminarea țesuturilor moarte din organism, protejarea sistemului imunitar, dar și eliminarea celulelor maligne din organism.

Celulele albe (monocite) au o durată de viață scurtă, între două și trei săptămâni, se regăsesc în măduva osoasă hematogenă, iar aceste monocite ies din capilare apoi pătrund în țesuturi și se transformă în macrofage. În cazul în care se detectează un virus în organism, celulele albe (monocite) se vor transforma în macrofage.

Celulele albe (monocite) devenite macrofage au rolul de a curăța și a descompune resturile celulelor moarte din organism; tot aceste monocite au rolul de a pregăti un antigen care are proprietatea de a anunța macrofagele în cazul în care în organism se află o substanță nocivă pentru acesta. Macrofagele vor distruge substanțele nocive prin procesul numit „fagocitoză”.

Există posibilitatea ca în organism numărul de monocite să fie mult mai mare. Acest lucru se află în urma unor analize de sânge care indică numărul de monocite de peste 1000 pe mililitru de sânge.

Numărul ridicat de monocite din organism poate duce la afecțiunea numită „monocitoză”. Cauzele apariției monocitozei sunt multiple, iată câteva cauze ale apariției acestei afecțiuni:

  • În primul rând, un factor de risc care duce la creșterea numărului de monocite sunt infecțiile virale, pneumonia, rujeola sau oreionul; din cauza acestor infecții virale organismul va produce mai multe monocite pentru a se asigura de distrugerea virusurilor însă și infecțiile bacteriene fungice sau cu diverși paraziți pot produce creșterea numărului de monocite, infecții bacteriene precum tuberculoza.
  • Proasta funcționare a sistemului imunitar – un sistem imunitar slăbit crește riscul apariției afecțiunii de monocitoză.
  • Prezența bolii celulelor Langerhans, care este o afecțiune în care celulele histiotice încep să se înmulțească în celule Langerhans din pancreas.
  • Tulburările reumatice.
  • Leucemia sau bolile pulmonare cronice – acestea pot, de asemenea, să crească nivelul celulelor albe din organism.
  • Sindromul cushing – acest sindrom este cauzat de producerea în exces a hormonului steroidic, de exemplu producerea în exces a hormonului cortizol din glanda suprarenală.
  • Obezitatea – chiar dacă la prima vedere această afecțiune nu ar avea nici măcar o legătură cu monocitoza, aflați că obezitatea poate crește riscul apariției diabetului, astfel cauzându-se modificări la nivelul măduvei osoase; așadar, și obezitatea poate duce la creșterea nivelului de monocite din organism.
  • Tulburări inflamatorii precum miozita sau arterita temporală.

În al doilea rând, trebuie să știm că monocitoza nu este doar o afecțiune, ci reprezintă un semnal de alarmă care atrage atenția asupra unei infecții cronice, a unor boli autoimune, a unor afecțiuni maligne sau chiar a unei boli care depozitează lipidele.

De cele mai multe ori, simptomele care își fac simțită prezența și care indică afecțiunea numită monocitoză se pot confunda foarte ușor cu simptomele referitoare la bolile maligne de la nivelul sângelui. Aceste simptome pot fi precum următoarele:

  • Senzația de gură uscată – în cazul în care nu dormiți cu gura deschisă sau este în timpul zilei când organismul nu se regăsește în starea de comă a somnului, gura uscată poate să ridice serioase semne de întrebare referitoare la sănătatea corpului.
  • Umflarea articulațiilor sau starea lor de rigiditate – în cazul în care vârsta nu este înaintată sau nu depuneți eforturi fizice considerabile, umflarea inexplicabilă sau rigiditatea articulațiilor semnalează prezența unui număr ridicat de monocite la nivelul sângelui.
  • Inflamația ficatului.
  • Ulcerații orale sau genitale.
  • Vânătăi inexplicabile – în cazul în care nu v-ați lovit accidental, dar aveți vânătăi la nivelul corpului, în astfel de situații trebuie să consultați un medic specialist, pentru că este posibil ca vânătăile să apară din cauza numărului mare de monocite.
  • Transpirații nocturne.
  • Schimbări bruște de dispoziție.
  • Se poate întâlni o creștere la nivelul monocitelor la nivelul unor pacienți și din cauza radioterapiei sau chimioterapiei.
  • Administrarea de glucocorticoizi poate mări numărul de monocite însă acesta este doar temporar.
  • Durerile (acute sau medii).
  • Sângerarea excesivă.
  • Scăderea bruscă în greutate.
  • Starea generală de rău – în astfel de cazuri medicul specialist trebuie să fie contactat imediat, pentru a stabili cu exactitate cauzele stării de rău, dar și pentru a prescrie tratamentul medicamentos adecvat afecțiunii de care suferiți.

Tratamentul pentru monocitele crescute

În cazul în care sunteți diagnosticat cu monocite crescute, trebuie să știți foarte bine cauza care a dus la producerea acestui lucru; în cazul în care sunt excluse bolile cronice precum cele maligne, în general se recomandă respectarea unui stil de viață sănătos, alimentație sănătoasă, odihnă, efectuarea de exerciții fizice în mod frecvent, astfel încât să se poată regula numărul de monocite prezente în organism.

Este, de asemenea, indicat consumul de alimente care conțin antioxidanți; aceste alimente ajută la creșterea nivelului de imunitate a organismului și împiedică riscul apariției numărului mare de monocite. Unele dintre aceste alimente bogate în Omega-3 sunt cele pe bază de ulei de ficat de pește, dar și alimente precum ceapa, spanacul, turmericul, fasolea, strugurii și usturoiul. Aceste alimente trebuie să se regăsească în alimentația zilnică a unei persoane care este suspectă sau suferă de monocitoză.

În câteva cercetări recente s-a descoperit faptul că monocitele pot lipsi total din organismul uman însă oamenii ale căror monocite lipsesc total sunt predispuși foarte des infecțiilor cutanate. Cauza acestei absențe a monocitelor din sânge este un „defect” genetic care va afecta măduva osoasă. În acest caz, singurul tratament sută la sută benefic este transplantul de măduvă osoasă însă tratamentul medicamentos cu antibiotice poate ține sub control diferitele infecții care pot apărea…

Pentru a afla numărul de monocite prezent în organism este indicat un test de sânge, iar dacă simptomele enumerate mai sus se regăsesc, trebuie neapărat să mergeți la nedimed specialist; astfel, veți putea beneficia de un tratament potrivit afecțiunii de care suferiți; totodată, vă poate înștiința cu privire la riscurile pe care le poate avea această afecțiune și vă poate da un diagnostic precis.