Pneumonia este cauzată de bacterii, virusuri sau fungi, microorganisme care determină acumularea de lichid în alveolele pulmonare, fapt care le impiedică să-şi îndeplinească corect funcţia (plămânii nu mai reuşesc să distribuie cantitatea necesară de oxigen în sânge, drept urmare celulele corpului au de suferit).
Subiecţii cei mai vulnerabili sunt în special copiii şi persoanele în vârstă. Diagnosticul se stabileşte pe baza radiografiei toracice, a analizelor sângelui şi a antecedentelor medicale ale pacientului. Tratamentul principal obligatoriu constă în administrarea de antibiotice, durata curei fiind stabilită în funcţie de agentul patogen care a provocat îmbolnăvirea şi de severitatea manifestărilor.
Simptome: Manifestările specifice apar de obicei la câteva zile după o infecţie a căilor respiratorii superioare. Se cunosc mai multe tipuri de pneumonie, în funcţie de agentul cauzator, simptomatologia diferind de la o formă la alta.
Pneumonia bacteriana. Agentul generator este pneumococul. Este singurul tip de pneumonie împotriva căruia există un vaccin specific. Bacteria se găseşte în mod normal în organismul fiecărui individ însă rămâne inofensivă până când, sub influenţa anumitor factori (sistem imunitar slăbit, vârstă înaintată, alimentaţie carenţială, stres şi oboseală), proliferează într-un ritm alarmant, povocând inflamarea alveolelor pulmonare. Boala se caracterizează prin febră puternică însoţită de frisoane, dureri sternale resimţite în special la inspiraţie, transpiraţii abundente, respiraţie şi puls accelerate, tuse productivă.
Pneumonia virală. Punctul de pornire îl reprezintă căile respiratorii superioare, de unde virusurile pot coborî în plămâni. Aceasta formă a bolii se întâlneşte mai ales la copiii până ln cinci ani, dar şi la femeile însărcinate ori cardiacii cronici, iar manifestările nu sunt foarte grave. În pneumoniile virale uşoare, simptomele iniţiale trec de multe ori neobservate. Pot apărea totuşi febră, tuse seacă, dureri de cap şi musculare, stare generală proastă în intervalul de 12-36 de ore, se instalează greutatea la inspirare, tusea se accentuează, iar expectoraţiile, mai rare, pot conţine firişoare de sânge. Temperatura corporală creşte, iar buzele pot deveni vineţii. În lipsa unui tratament adecvat, apare senzaţia de sufocare.
Pneumoniile atipice
Pneumonia cu Mycoplasma pneumaniae. Este întâlnită cu precădere în perioadele de epidemii şi se caracterizează prin febră, dureri de gât şi de cap, tuse seacă. Uneori, tabloul simptomatic se completează cu semne ale meningitei virale, precum greaţa, vărsăturile ori scaunele diareice.
Pneumonia cu Chlamydia
Are aceleaşi manifestări ca pneumonia cu Mycoplasma, cu excepţia simptomelor neurologice şi gastrointestinale.
Pneumonia fungică. Este cauzată de diverse ciuperci şi are o simptomatologie asemănătoare gripei.
În paralel cu tratamentul de bază prescris de medic, administrarea de ceaiuri poate grăbi vindecarea şi împiedica recidiva.
Iată trei formule consacrate:
– Se face un amestec din 25 g frunze de podbal, 20 g flori de tei, 10 g flori de ciuboţica-cucului, 5 g rădăcină uscată şi mărunţită de ciuboţica-cucului, 25 g flori de soc, 10 g isop şi 5 g cimbru. Se pune o lingură de plămadă în 300 ml apă şi se fierbe timp de cinci minute, la foc domol. Se beau două căni de ceai pe zi, îndulcit cu miere de tei.
– Se pun laolaltă 20 g fructe de cătină, 40 g fructe de măceş, 10 g frunze de roiniţă şi 20 g frunze de ciuboţica-cucului. Se toarnă peste o lingură de amestec o cană cu apă clocotită. Se lasă vasul acoperit zece minute, apoi se strecoară. Se beau două căni de ceai pe zi, îndulcit cu miere de tei…
– Mulţi experţi în fitoterapie recomandă utilizarea următoarei combinaţii vegetale, pentru efectul sinergic al principiilor active. Se amestecă părţi egale de unguraş, partea aeriană, lumânărică, flori uscate, iarbă mare, rădăcină, toate mărunţite. Se face o infuzie dintr-o linguriţă de plămadă la o cană cu apă clocotită. După 15 minute, se strecoară. Se consumă două sau trei căni pe zi.
