Zonele reflexogene pentru rinichi sunt situate în mijlocul tălpilor în dreptul degetului al treilea, la unirea treimii externe cu treimea internă, imediat sub linia diafragmului (linie ce separă partea cărnoasă, corespunzătoare toracelui, de scobitură), iar cele ale suprarenalelor, imediat deasupra zonelor renale. Se masează rinichiul şi glanda suprarenală, de sus în jos, pe o distanţă de unul-doi cm, alternativ cu degetele mari de la mână.
Zonele reflexogene ale ureterelor se întind de la rinichi până la marginea latero-internă a piciorului, unde se termină cu zona vezicii urinare. De aici, de la vezică, porneşte un mic tubuleţ, uretra, care merge până pe inserţia tendonului lui Achile pe os.
În timpul reflexoterapiei, un deget coboară dinspre rinichi spre vezică presând, degetul mare de la cealaltă mână urcă pe traiectul uretrei, mângâind, iar cele două degete se întâlnesc în vezică. De aici, degetele reiau traseul invers: mâna care a venit dinspre uretră coboară acum presând, cealaltă urcă la rinichi, mângâind.
Litiaza renală („piatră la rinichi”) – este cauzată, în principal, de concentrația sărurilor din urină, mai ales prin hiperparatiroidism. O alimentație bogată în carne duce cu timpul la precipitarea fosfaţilor şi carbonaţilor. Durerea începe în regiunea lombară (la nivelul rinichiului), coboară pe traseul ureterului, până spre organele genitale sau coapsă, bolnavul putând prezenta uneori vărsături.
Reflexologia s-a dovedit a fi eficientă pe termen lung în ameliorarea durerii care însoțește această afecţiune, fiind o metodă adjuvantă tratamentului medical/chirurgical corespunzător.
Se va stimula întregul sistem urinar în scopul eliminării sărurilor minerale răspunzătoare de formarea calculilor.
-zona rinichi – zece minute (partea afectată), în ritm crescendo de la o şedinţă la alta (două-trei minute la primele două-trei ședințe, apoi patru minute etc., până la maximum zece minute)
Alte organe afectate:
-zona uretere – cinci minute (fiecare parte)
-zona vezică urinară – trei minute (fiecare parte)
-uretra – cinci minute (fiecare parte)
-zone glande paratiroide – trei minute (fiecare parte).
Cistite (inflamaţii ale mucoasei vezicii urinare) – se manifestă prin urinări frecvente, dureri la urinat, urini tulburi sau chiar cu sânge. Boala este mai frecventă la femei (din cauza structurii anatomice a aparatului urinar) şi, mai ales, la gravide, fiind favorizată de frig, afecţiuni ginecologice sau constipaţie.
Organul principal afectat: vezica urinară – zece minute (fiecare picior)
Se vor stimula, de asemenea: zonele suprarenale pentru a combate inflamația prin eliberarea de cortizon– cinci minute pe fiecare picior, şi zonele rinichi, uretere, uretră, pentru redresarea circulației sangvine, zona glandelor paratiroide – trei minute (fiecare parte).
Nefrite (afecţiune inflamatorie a nefronilor rinichilor – manifestată prin edeme – umflături mai întâi la pleoape, apoi la faţă, la picioare, hematurie – sânge în urină, hipertensiune arterială) – este foarte important a îndruma inițial pacientul către un medic specialist.
Ca adjuvant se practică reflexoterapia stimulând zonele suprarenale pentru a degaja cortizon, stopându-se astfel procesul inflamator, iar zonele rinichi vor fi masate timp de zece minute. Masajul se va încheia cu stimularea sistemului limfatic (câte trei minute pe fiecare talpă).
Enurezis şi incontinenţă urinară (eliberare involuntară de urină) – la origine poate fi o inflamație a vezicii sau a uretrei, un dezechilibru emoțional, epuizarea fizică, o afecțiune a coloanei lombare de unde pleacă impulsurile nervoase spre zona vezicală, ce contractă sfincterul vezical, sau o dietă hidrică exagerată spre seară.
Se vor masa succesiv zonele:
– vezică urinară, cap – cinci minute fiecare;
– suprarenale, rinichi, uretere, uretră, vertebre lombare…
