Cactușii: îngrijire și înmulțire


66
loading...

Cactușii își au originea în America. Cactușii aparţin familiei de flori Cactaceae. Aceste plante s-au răspândit în toată lumea și au fost nevoite să se adapteze tuturor locurilor și temperaturilor.

Cactusii

Ca plante de apartament, cactușii, împreună cu plantele suculente, s-au adaptat cel mai bine. Cactușii cresc într-o varietate de forme și nuanţe și oferă un spectacol extraordinar atunci când înfloresc. În timp s-a constatat că plantele de cactus îi apropie sufletește pe oameni între ei.

Alcătuirea cactușilor

Cactușii sunt plante suculente la tulpină, nu la frunze. Din cauza faptului că ei trăiesc preponderent în deșert și este necesar să reziste la perioade îndelungate de secetă, trunchiul lor este un adevărat rezervor de apă. Din pricina mediului în care trăiesc, cactușii au fost nevoiți să se adapteze la condiţiile de viaţă pe care le au la dispoziţie. Astfel, și-au transformat unele frunze în spini, și-au micșorat sau și-au mărit numărul de coaste longitudinale care îi protejează de radiaţiile directe ale soarelui și și-au mărit rețeaua de spini, peri și formaţiuni lânoase. În felul acesta, cactușii economisesc apa și își păstrează transpiraţia la valori minime.

Cactușii sunt alcătuiţi din aureolă, tulpină, mamile, „coaste”, lăstari, flori, spini, fruct, fire de lână sau glohide. Ei pot avea formă cilindrică, rotundă sau prismatică.

Clasificarea cactușilor

Denumirea „cactus” a fost stabilită în urmă cu 200 de ani de către Carl von Linné. Curt Backeberg a scris o carte în șase volume intitulată „Die Cactaceae” și care a fost publicată între anii 1958 – 1962. În această carte, autorul încearcă să clasifice cei 3.700 de cactuși. Astfel, el a împărţit familia Cactaceae în două subfamilii, și anume:

  1. Subfamilia Peireskioideae;
  2. Subfamilia Opuntioideae.

În prima subfamilie sunt incluse plantele de cactus cu frunze. Această subfamilie are trei genuri, și anume:

  • Peireskia;
  • Rhodocactus;

În cea de a doua familie sunt incluse plantele cu glohide. Această subfamilie are 16 genuri, dintre care putem aminti:

  • Cylindropuntia;
  • Consolea;
  • Grusonia;
  • Nopalea;
  • Opuntia;
  • Pretocactus.

În continuare vă prezentăm o clasificare a cactușilor după culoarea florilor. Există, deci, cactuși cu flori:

  • Albe;
  • Roz;
  • Galbene sau portocalii;
  • Albastre;
  • Roșii.

Cactușii cu flori

În continuare vă prezentăm câteva specii din acești cactuși. Aceștia sunt:

  • Aylostera, cu flori roșii-portocalii;
  • Astrophitum, cu flori galben-roșcat;
  • Cleistocactus, cu flori roșii;
  • Cereus, cu flori albe;
  • Cephalocereus, cu flori alb-gălbui;
  • Chamaecereus, cu flori roșii;
  • Echinopsis, cu flori albe, roz sau fără flori;
  • Echinofossulocactus, cu flori albe cu nuanţe roz-violaceu;
  • Eriocactus, cu flori galbene;
  • Echinocereus, cu flori roz sau roșu violaceu;
  • Escobaria, cu flori galbene sau purpuriu deschis, cu mijlocul mai închis;
  • Ferocactus, cu flori în nuanţe de galben până la purpuriu;
  • Gymnocalycium, cu flori albe și roz deschis;
  • Lophophora, cu flori roz;
  • Lobivia, cu flori roșu-albăstrui, roz deschis și roz-violaceu;
  • Mamillaria, cu flori roșu închis, gălbui, roșu carmin, albicioase până la gălbui, roz, verzui, roz-maroniu cu marginile crem și crem gălbui cu linii roșii maronii;
  • Mediolobivia, cu flori roșii;
  • Notocactus, cu flori galbene, galben strălucitoare și roz carmin;
  • Parodia, cu flori galben aurii sau portocalii;
  • Rebutia, cu flori galben aurii, roz roșcat sau roșii cu margini gălbui;
  • Sulcorebutia, cu flori galben portocaliu pe margini, purpuriu violaceu deschis sau roz;
  • Submatucana, cu flori roșii cu mijlocul petalelor violet;
  • Winterocereus, cu flori nocturne roșii portocalii;
  • Wigginsia, cu flori galbene.

Cum îngrijim cactușii?

Cactușii sunt plante xerofite și, în mediul lor natural, trăiesc în temperaturi de peste 40 de grade Celsius, dar pot suporta și temperaturi de 60 de grade Celsius.

Cactușii iubesc foarte mult lumina, ei chiar sunt numiţi „copiii soarelui”. Ei au nevoie de cantităţi mari de lumină, să fie chiar scăldaţi în lumina soarelui. Există totuși specii de cactuși care nu sunt atât de pretențioși, ei suportând chiar și semiumbra.

În mediul lor natural, cactușii au apă din precipitațiile care intră în sol, din rouă sau din aer. Chiar dacă tulpinile cactușilor sunt mari rezervoare de apă, ele nu suportă apa în exces. În perioadele de vegetație cactușii se udă o dată pe zi, dimineaţa. Din luna septembrie se udă la două sau trei zile. În perioadele ploioase nu se udă deloc, pentru că există multă umiditate în aer. Dacă în octombrie și noiembrie este cald, se udă o dată pe săptămână. Când temperaturile scad, cactușii intră la iernat, în repaos, până primăvara următoare.

Cactuși au o dezvoltare mai bună dacă sunt udaţi cu apă de ploaie colectată la 20 de minute după ce a început ploaia sau cu apă din fântână, după ce va fi ţinută la soare să se încălzească, să se oxigeneze și să se elimine clorul. Pe scurt, apa trebuie să fie curată, fără elemente poluante, să fie la temperatura de 20 de grade Celsius și să fie oxigenată.

Unele specii de cactuși cresc în zonele deșertice, de podiș și muntoase, unde solul este format din roci vulcanice degradate. Acest sol este foarte bogat în silicaţi naturali cu granulaţie mare și substanţe minerale precum fosfaţii și sărurile de potasiu, este mai sărac în săruri de azot și foarte sărac în humus. Alte specii de cactus cresc în pădurile tropicale. Acolo solul este foarte bogat în humus și sărac în silicaţi naturali. Pământul în care dorim să creștem un cactus trebuie să conţină componente tari în proporţie de 50%, umiditate 25% și spaţii libere 25%. Cel mai favorabil amestec de pământ pentru dezvoltarea cactușilor este format din 30% pământ de frunze, 25% pământ de grădină, 25% nisip grosier, 5% praf și sfărâmături de cărbune și lemn și 10% cărămidă pisată, pilitură de corn și tencuială.

Cactușii se înmulţesc prin seminţe, butași și altoire, cea mai avantajoasă dintre ele fiind cea prin seminţe, deoarece se pot obţine plante viguroase, care se adaptează foarte bine la condiţiile de cultură.

Pentru popoarele amerindiene, de acum câteva sute de ani de pe teritoriul actual al Mexicului, cactușii erau plante de cult religios. În trecut, în limba aztecă, numele capitalei Mexicului de azi era Tenochtitlan, care înseamnă „locul cactusului sfânt”. Specia de cactus Opuntia, căreia popular i se spune „Limba soacrei”, era considerată de azteci simbolul soarelui, iar specia de cactus Lophophora Williamsi era numită „Peyote”, iar în mitologia aztecă se considera că stătea la dreapta Tatălui Soare. Această specie de cactus se culegea după un anumit ritual și era folosită pentru provocarea viziunilor mistice. Aztecii credeau că acest cactus putea determina căderea ploii…

În concluzie, mulţi specialiști în creșterea cactusului și, în același timp, iubitori ai acestei plante consideră că aceasta este cea mai frumoasă creaţie a lumii vegetale.

loading...
loading...