Înaltă şi dreaptă, cu inflorescenţe galbene, lumânărica este o plantă specifică zonelor aride, întâlnită mai mult la şes şi deal, în special pe prundişurile din apropierea apelor. Nu este pretențioasă la umiditate, suportând temperaturi ridicate şi uscăciunea excesivă.
Florile prezintă importanţă terapeutică, având proprietăți emoliente, calmante, expectorante, sudorifice şi antiinflamatorii. Se recomandă în special pentru tratarea laringitelor acute, traheitelor, tusei, bolilor vezicii biliare şi chiar în caz de hemoroizi.
Perioada când poate fi recoltată lumânărica este destul de lungă, din iunie până în septembrie, florile deschizându-se treptat. Se desprind inflorescențele şi se păstrează numai petalele, fără caliciu. Intervalul orar când principiile active ating cotele maxime este între 11 şi 12, pe timp frumos.
REŢETE DE SUCCES
• Pentru tratarea tusei, bronşitei, laringitei şi în caz de afecţiuni ale vezicii urinare, folosiți infuzia dintr-o linguriță de flori uscate peste care turnați o cană cu apă clocotită. Acoperiți vasul pentru 15 minute, apoi strecurați. Beți două căni de ceai pe zi.
• Dacă suferiți de astm sau dureri de piept, tratați-vă cu un decoct obținut dintr-o linguriță de amestec în părți egale de flori de lumânărică, flori de soc şi frunze de Lemnul Domnului la o cană cu apă rece. Fierbeți amestecul trei-cinci minute, apoi strecurați. Beți două-trei căni de ceai îndulcit după gust, pe parcursul unei zile…
• În uz extern, în tratarea hemoroizilor, folosiți decoctul în lapte. Puneți o mână sau chiar mai mult de frunze de lumânărică într-un litru de lapte, fierbeți amestecul circa un sfert de oră, apoi acoperiți vasul şi lăsați să se răcească la temperatura camerei. Aplicați cataplasme pe zona afectată.
