Reflexoterapia este foarte benefica in bolile aparatului respirator si ajuta in tratarea bronsitei acute, cronice, a astmului bronsic si a plamanilor.
Zonele reflexogene pentru plămâni şi bronşii sunt situate pe ambele picioare, pe tălpi, mai jos de baza degetelor. Fiecare plămân are zona reflexogenă în piciorul de partea sa: plămânul stâng este mai mic, datorită prezenţei inimii pe partea stângă, şi ocupă porţiunea de sub ultimele două degete. Plămânul drept este mai mare şi se găseşte sub toate cele patru degete (exceptând degetul mare, corespunzător unei părţi din inimă). Se masează cu degetul mare de sus în jos, toată zona, ca şi cum am vopsi scândurile unui gard.
De asemenea, plămânul îşi are proiecţie şi pe partea dorsală (superioară) a piciorului, între cele două şanţuri corespunzătoare centrului de echilibru şi respectiv marelui canal limfatic. Tot aici îşi are proiecţia cutia toracică (tot ce înseamnă vase, nervi, coaste, sâni etc.). Se masează zona prin delimitarea circulară a conturului, cu degetul mare, după care, în interiorul conturului, cu ambele degete mari, se execută o mişcare alternativă de „du-te, vino”.
Pe prima falangă a degetului mare, în porţiunea internă, pe cant, se află zona reflexogenă pentru nas. Se masează ca la paratiroidă, până la nivelul gâtului (până la cea de-a doua falangă).
Sinusurile – se deschid la nivelul nasului, au proiecţie pe prima falangă a tuturor degetelor. Se masează strângând ca într-un cleşte între degetul mare şi arătător prima falangă a fiecărui deget (la primul deget se face opţional, pentru a nu prinde şi zonele învecinate, ci doar vârful; eventual se poate renunţa la el). Greutatea capului este mult scăzută şi astfel greutatea suportată de coloana vertebrală este foarte mică, aproape inexistentă.
Pentru laringe, amigdale, faringe şi trahee zonele reflexogene se găsesc pe partea de deasupra picioarelor, între degetul mare şi al doilea deget (la ambele picioare). Distribuţia la nivelul palmei este asemănătoare.
Bronşita acută şi bronsita cronică. Emfizemul pulmonar – manifestat prin tuse cronică cu dispnee de efort, cianoza şi umflarea toracelui. Reflexoterapia vizează combaterea infecţiei, a hipersecreţiei mucoase, a spasmului şi edemului bronşic, îmbunătăţirea circulaţiei sangvine în teritoriul arborelui bronşic. Zonele reflexologice vor fi stimulate în următoarea ordine:
-zona plămâni – bronhii, zece minute la fiecare picior;
-zona amigdale, faringe, laringe, trahee trei-cinci minute la fiecare picior;
-zona paratiroidelor trei-cinci minute la fiecare picior (vor aduce un aport crescut de calciu);
-zona suprarenalelor – cinci minute la fiecare picior (urmăreşte degajarea de cortizon)
-zona limfatică – trei minute la fiecare picior.
Astmul bronşic – caracterizat prin dificultăţi respiratorii, tuse şi senzaţie de sufocare.
Copiii în mod special par să răspundă favorabil la reflexoterapie, crizele devenind mai rare şi mai puţin grave. Se vor masa:
-zonele plămâni-bronhii – zece minute (urmărind decongestionarea şi fluidizarea secreţiilor bronşice);
-zonele sinusurilor – trei-cinci minute;
-zona nasului– cinci minute;
-zona laringelui – cinci minute;
-paratiroidele, pentru degajarea de calciu;
-traseu renal, în scopul eliminării mai rapide a produşilor toxici;
-masarea glandelor suprarenale se dovedeşte a fi foarte utilă în tratamentul astmului, datorită eliberării de adrenalină, ce acţionează direct asupra dilatării bronhiilor…
