Depistarea cancerului ovarian precoce are o importanţă colosală în ceea ce priveste eficienţa tratamentului ulterior, chirurgia fiind de multe ori suficientă pentru a vindeca un cancer de ovar in stadiu I.
Majoritatea tumorilor localizate la acest organ sunt diagnosticate într-un stadiu tardiv, când deja au invadat bazinul sau au apărut metastazele la distanţă. În acest stadiu, rata de supravieţuire peste cinci ani scade dramatic.
Atenție la semnalele de alarmă
Un ansamblu de simptome ar putea semne de alarmă utile, mai ales dacă sunt persistente, severe şi sunt de dată recentă. În urma unui studiu efectuat pe un lot de 1700 de femei diagnosticate cu cancer ovarian sau alte boli ale acestui organ, s-a stabilit care sunt simptomele comune în asemenea situaţii.
Printre manifestări se numără durerile pelviene, abdominale, lombalgiile, nevoia stringentă de a urina, constipaţia, o pierdere semnificativă şi inexplicabilă în greutate. Simptome de acest fel se resimt de 20-30 de ori pe lună la femeile cu cancer ovarian, în timp ce la femeile afectate de tumori benigne genitale frecvenţa este mult mai mica, de două-trei ori pe lună.
Dacă în cazul cancerului de sân sau al celui de col uterin există metode de depistare precoce a tumorii, în cancerul ovarian nu există nici un test care să permită acest lucru. Utilitatea ecografiei pelviene (singură sau asociată unor markeri tumorali ovarieni – antigenul 1256) nu a fost demonstrată. De asemenea, ereditatea nu joacă niciun rol în apariţia acestui tip de cancer, mai mult de 80% dintre bolnave neavând antecedente familiale. Aşadar, singura modalitate de a detecta precoce boala rămâne luarea în serios a simptomelor caracteristice primelor stadii ale cancerului ovarian, simptome amintite anterior.
Aspirina are rol protector?
Administrarea a trei aspirine săptămânal timp de cel puţin o jumătate de an ar putea ajuta la prevenirea cancerului epitelial de ovare, forma cea mai frecventa de cancer ovarian. Acesta este rezultatul unui studiu efectuat de un grup de cercetători americani care susţin teoria potrivit căreia la originea apariţiei procesului tumoral ar sta o inflamaţie cronică. Concluziile au fost surprinzătoare: dacă utilizarea episodică a aspirinei nu pare a avea nici o influenţă, femeile care iau medicamentul timp de minimum şase luni, de cel puţin trei ori pe săptămână, au un risc cu 40% mai mic de a dezvolta un cancer ovarian faţă de cele care nu iau aspirină. Din păcate, ipoteza nu a fost validată în unanimitate de către forurile superioare, considerându-se că numărul celor care au constituit subiecţii studiului este destul de mic şi, în plus, nu este dată nici o informaţie în ce priveşte cantitatea de aspirină care trebuie administrată.
Chisturile trebuie atent supravegheate
Majoritatea sunt asimptomatice, fiind descoperite cu ocazia unui examen ecografic de rutină. Supravegherea lor permite eliminarea suspiciunii de tumoră canceroasă.
Nu toate chisturile sunt însoţite de o simptomatologie specifică. Totuşi, în multe cazuri apar dureri şi senzaţie de greutate în zona pelviană, dereglări ale ciclului menstrual, tulburări urinare etc.
Chisturile pot fi de două feluri:
• Funcţionale. Reprezintă 90% dintre tumorile ovariene. În general la originea apariţiei lor stă o stimulare ovariana excesivă pe parcursul unui ciclu mentrual care face să evolueze un folicul sau un corp galben în chist. Pot apare în orice moment de-a lungul vieţii, dar mai ales între pubertate şi menopauză.
Aceste formaţiuni sunt apriori benigne: o eventuală legătură între cancerul ovarian şi ele nu a fost niciodată stabilită. Ele pot regresa spontan sau sub efectul unui tratament medicamentos.
• Organice. Se caracterizează prin vegetaţii interne, cu diametrul mai mare de 6 cm, constituite din ţesut solid. Acestea pot evolua în tumori maligne şi, spre deosebire de cele funcţionale, se operează.
CELE MAI IMPORTANTE MIJLOACE DE TRATAMENT
Trebuie precizat de la început că tratamentul bolii canceroase, indiferent de forma clinică şi localizare, este de strictă specialitate. Se face în funcţie de diagnostic, dar şi de stadiul evolutiv. Odată stabilit diagnosticul de boală, de stadialitate şi organul afectat se pune imediat problema terapiei. De precocitatea descoperirii leziunii, de corectitudinea tratamentului şi de răspunsul imunologic al bolnavului depinde obţinerea vindecării.
Mijloacele sunt:
• TRATAMENTUL CHIRURGICAL, pentru înlăturarea organului afectat de procesul tumoral.
• COBALTOTERAPIE, in stadiile I A şi II A de evoluţie a bolii. Tratamentul chirurgical şi cel radioterapic (cobaltoterapia) rezolvă numai problema ganglionilor tumorali din zona asupra căreia se intervine; nu influenţează cu nimic localizările tumorale la distanţă (metastazele). Împotriva acestora se intervine cu medicaţie citostatică (sau chimioterapeutică).
• CHIMIOTERAPIE în stadiile II A până la IV B cu medicamente citostatice (Mustine, Oncovin, Vincristin, Procarbazină asociată cu Prednison). În cele mai multe cazuri, în timpul sau după tratament, bolnavele prezintă greţuri şi vărsături, stări de rău general, căderea părului (din fericire, reversibilă)…
