„Tata semăna cu domnul Mircea Albulescu. Plecarea lui mi-a adus aminte de plecarea tatălui meu și de momente de care îmi e dor.
Vinerea trecută a plecat Mircea Albulescu. Această veste a venit cu multă tristețe. A fost un weekend foarte aglomerat și din cauza asta nu am apucat să scriu acest text mai devreme. Dar încă mă urmărește plecarea lui Mircea Albulescu.
Acum câteva săptămâni m-am gândit la el și după câteva zile l-am văzut trecând prin fața restaurantului în care eram. Era o duminică însorită care contrasta cu tristețea care se citea pe chipul lui. Pășea greoi. Mi-a simțit privirea insistentă și m-a privit în ochi și atunci am simțit marea de tristețe din interiorul lui. Am avut un impuls să merg la el, să stau de vorba cu el, să-l întreb cum se simte și dacă aș putea face ceva pentru el. Mintea însă m-a oprit… acum îmi pare rău…
Mircea Albulescu a însemnat ceva special pentru mine. Nu doar ca actor. Am crescut cu numele lui mereu pomenit în casa pentru că mulți îi spuneau tatalui meu ca seamănă cu el. Aveau aceeași statură și prestanță, aproape aceeași voce, aceleași trăsături și nu o să vă vină să credeți, dar la sprâncene era o asemănare izbitoare.
Ori de câte ori vedeam un film in care juca domnul Albulescu, proiectam stările pe care le aveam în momentul acela cu tatăl meu. Noi am avut o relație destul de tumultoasă așa că și stările mele erau variate. Așa că am crescut cu sentimente de furie, de dragoste, de tristețe, de dezamăgire, răzvrătire, uneori cu o imensa bucurie față de domnul Albulescu. Și nu pentru felul în care juca… Ci din cauza și grație lui tata. De-ar fi știut el :)
Când tata a plecat în urma cu 15 ani, orice fel de apariție a domnului Albulescu venea în continuare cu multă emoție. De fapt, cu și mai multa emoție!
Aducea în inima mea mult dor, nostalgie, dragoste și, după mulți ani, bucurie. Bucuria de a-l vedea pe cel care îmi aducea aminte atât de bine de tata, de copilărie și de stările mele.
Mă bucuram enorm când îl vedeam, uneori îmi venea să-l iau în brate cu multă dragoste, dar mereu m-am cenzurat, din teama pe care o aveam la acea vreme, să nu creadă că sunt vreo fană nebună.
Plecarea lui a lăsat în urma un gol care foarte repede s-a umplut cu tristețe. Am simțit cum o puternică legătură cu tatal meu s-a rupt…”, a mărturisit Andreea, pe blogul său.
Sursa photo: mpinteractiv.ro