Gabriel Cotabiţă: “Starea de bucurie este, undeva, dovada inconştientă că se poate supravieţui unei drame”!

Share

După ce a trecut printr-o adevărată dramă, Gabriel Cotabiţă vorbeşte pentru prima dată despre această perioadă dificilă din viaţa sa.

vesti-foarte-proaste-in-privinta-sanatatii-lui-gabriel-cotabita-18505263

Într-un interviu oferit emisiunii “Acces direct”, artistul a povestit clipele trăite în timp ce se afla pe patul de spital.

„Mă simt uşor jenat. Oamenii se opresc la maşină să mă salute şi e o stare din asta de bucurie care cred că este, undeva, dovada inconştientă că se poate supravieţui unei drame. Le-a dat oamenilor speranţa că se poate. Eu am fost foarte liniştit. Eu nu mai ştiu nimic, nici cum am ajuns acolo. Și, în momentul în care am început să-mi revin complet, aveam o singură problemă: că nu vedeam nicio fată lângă mine. Doamne, nu vine la mine nimeni să mă vadă. Dar eu mă trezeam la nişte ore la care ele nu erau acolo. După care reveneam la visele mele și la călătoriile mele“, a mărturisit Gabriel Cotabiţă.

Artistul a povestit că a avut parte de mai multe „călătorii“ în perioada în care a stat în comă.

„Prima călătorie a fost undeva în Evul Mediu, cu niște cavaleri care se luptau de zor. N-am stat prea mult pe acolo, dar atenție!, eu nu făceam parte, totul era ca și cum mi se povestea ceva, eram ca un spectator. Eu, oricum, eram într-o stare în care nu știam nimic despre unde eram, doar mă gândeam că se fac trimiteri către ceva ce-mi place.

Eram ca într-un somn și mă pregăteam să mă duc să cânt de Revelion la Brașov. Și asta era problema mea, de ce nu mă lasă ăia să mă duc să cânt la Brașov. Asta era discuția pe care o aveam eu cu mine și cu oamenii de acolo. Cred că am distrus-o pe o asistentă spunându-i că mereu că eu trebuie să mă duc neapărat la Brașov să cânt de Revelion. În momentul în care vine cineva și-ți spune clar, de mai multe ori, «Nu ai să pleci încă», atunci nu am înțeles, dar acum am înțeles. Era un mesaj. Și după aceea m-a plimbat, am văzut lumea… M-a plimbat la Roma, în Filipine – eu niciodată nu am fost în Filipine –, în Australia, pe aceeași scenă unde am cântat acum câțiva ani și simțeam că mă întâlneam cu niște personaje care poate nici nu mai sunt acum printre noi.

Oricum, au fost niște locuri care îmi dădeau puterea să cred că încă n-am terminat ceea ce aveam de făcut. Lucru care mi s-a confirmat ulterior, pentru că unul dintre mesajele pe care le primeam la anumită oră, pe care le simțeam în interiorul minții mele, era «Nu te speria», dar eu mă întrebam «De ce sunt totuși aici?», «Trebuie să te gândești cu totul și cu totul altfel la viața pe care o vei urma de acum înainte și trebuie să faci mult mai mult bine, să duci un mesaj de curaj și de bucurie a faptului că nu se întâmplă nimic dacă dispari din viață». Toată lumea m-a întrebat dacă am văzut lumina albă. Fraților, lumina albă o vezi dacă vrei să mori, dacă vezi culoarul ăla e foarte posibil să te duci. Eu n-am văzut nicio secundă chestia asta“.

„Sunt cu totul și cu totul alt om, am o cu totul și cu totul altă perspectivă față de orice. Probabil că sunt mai calm, mai cald, mult mai lipsit de aroganţă. Era o aroganţă izvorâtă din timiditate. Era o aroganţă ca să nu fiu rănit, eram mult prea sensibil. Din ce am înțeles eu, nu trebuie să alergi nicăieri. Trebuie să-ți iubești oamenii de lângă tine, să fii om, liniștit, să-ți vezi de viața ta, să-i ajuți pe alții“.

Sursa foto: jurnalul.ro


Share
Abonează-te pe:Yve.ro news

Articole recente