Home Stiri Iată ce a spus o femeie plecată în Italia despre sacrificiile familiale pe care le-a făcut!

Iată ce a spus o femeie plecată în Italia despre sacrificiile familiale pe care le-a făcut!

autor Buinoschi Andreea
197 vizualizari

O femeie de peste 55 de ani a scris câteva gânduri emoționante despre decizia ei de a pleca în Italia pentru a aduce mai mulți bani acasă. Cu toate că, din punct de vedere financiar, problemele s-au rezolvat, aceasta a trebuit să plătească un preț foarte mare: lipsa copiilor de lângă ea.

„Mă numesc Ileana și am 56 de ani, sunt în Italia, «la fix», de 11 ani. Sărăcia și grijile m-au izgonit de acasă, unde eram săracă din punct de vedere financiar. După 11 ani de muncă în Italia, am reușit să rezolv gravele probleme financiare pe care le aveam, deci nu mai sunt acea săracă, fără bani, ci sunt săracă altfel acum.

De sărăcie tot nu am scăpat, mi s-au umplut buzunarele (am un salariu decent, mulțumitor), dar am sărăcit la suflet. Copiii au crescut mari, fără mine, acum sunt plecați pe drumul vieții cu familiile lor, bărbatul mi s-a obișnuit că banii-i vin lunar și fără muncă, iar eu nu mai găsesc drumul către liniște. Am îmbătrânit departe de casă, am obosit muncind pentru casă. Anii de muncă de aici, din Italia, nu au fost ușori. Au fost cei mai grei ani din viața mea, dar am suportat orice de dragul copiilor. Nopțile nedormite, mâncarea, uneori puțină, alteori suficientă, nu mai are parcă niciun gust. Zilele trec toate la fel.

Copiii sunt acum la casele lor (am 2 băieți), se întrețin singuri, nu mai au nevoie de ajutorul meu. Bărbatul, deși așteaptă bani de la mine pentru întreținerea casei, în cei 11 ani petrecuți departe unul de celălalt, și-a făcut o viață a lui, una paralelă cu cea pe care o avea cu mine, în care eu nu mai am loc. Ceea ce mai împărțim în doi este spațiul din casa noastră, când merg în concedii în țară.

De multe ori, m-am gândit că ar fi timpul să mă retrag acasă, dar, la anii mei… nu pot lua nici pensie (nu am ajuns încă la vârsta pensionării) și nici nu ar vrea să mă angajeze cineva. Cum m-aș putea întreține? Voi continua să muncesc aici, atât cât voi putea, apoi… încotro? Trăiesc între trecut și prezent: trecutul plin de grijă a copiilor și de teama de a nu reuși să îi întrețin și prezentul, în care nu mă mai regăsesc decât singură și pierdută. Ce a însemnat Italia pentru mine?

Salvarea viitorului copiilor mei și rătăcirea sufletului meu”, este scrisoarea unei mame plecate peste hotare…

Sursa

Sursa

Citește și:

YVE.ro foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Accept Cookies