Deși unii au impresia că mierea este mai sănătoasă decât zahărul, nutriționistul Mihaela Bilic ne spune că nu este așa și ne detaliază motivele pentru care nu ar trebui să îl ocolim.
„Pentru că zahărul rafinat a ajuns să fie numit «moartea albă», avem nevoie de un agent de îndulcire care să nu ne înspăimânte. Şi atunci tot ce nu e zahăr alb a ajuns să aibă din oficiu aşa-zise beneficii pentru organism, sau măcar calificativul «mai sănătos». În realitate, toţi agenţii de îndulcire sunt la fel de buni pentru consum şi răi pentru sănătate dacă depăşesc doza optimă, adică aceea de condiment – puşi în alimente precum sarea, cât să dea gust. Mierea pare a fi premiantă când vine vorba de ceva dulce, însă folosirea ei necesită câteva precizări clare:
– este ideală pentru uz extern sau consumată crudă, fără a fi încălzită/tratată termic – conţine enzime bioactive şi flavonoide cu efect antioxidant, care sunt distruse la o temperatură mai mare de 40 grade Celsius. Aplicată pe piele sau mucoase, mierea are proprietăţi calmante, cicatrizante, antibacteriene; aciditatea pe care o provoacă împiedică dezvoltarea bacteriilor, inclusiv E. Coli, stafilococ, Helicobacter pylori – ajută la vindecarea rănilor şi ulceraţiilor.
– poate înlocui cu succes zahărul în preparatele lichide (sucuri, sosuri, dulceţuri, compot, ceai sau cafea) sau în produsele de cofetărie şi patiserie ce nu necesită creştere (fulgi de cereale, batoane de ciocolată). Pentru că este hidrofilă (reţine apa) şi higroscopică (reţine umiditatea), mierea va determina o structură densă şi umedă a produsului final; pentru aluaturi sau compoziţii cu structură pufoasă şi uşoară, aerate şi «bine crescute» e nevoie de zahar cristalizat.
– glasează şi caramelizează fructele şi legumele mai rapid decât zahărul şi la o temperatură mai redusă – un pic de miere sau zahăr adăugată la o mâncare sau un sos reduce aciditatea acesteia.
– este agent de conservare – în miere se pot păstra fructe uscate sau oleaginoase, fără grija că vor fermenta; fiind o substanță densă ce împiedică intrarea aerului, în recipientele cu miere poate apărea riscul dezvoltării toxinei botulinice.
Din punct de vedere nutritiv, atât mierea cât şi zahărul sunt dizaharide formate dintr-o moleculă de glucoză şi una de fructoză, iar valoarea calorică este de 4cal/g – adică 20 cal/ linguriţă (cu vârf pentru zahăr cristalin şi rasă pentru miere). Voi sunteți cei care alegeţi ce tip de agent de îndulcire consumaţi, în funcţie de preferinţele personale, considerentele estetice, sentimentale sau medicale. Însă ţineţi cont că atât mierea, cât şi zahărul sunt principalii agenţi de acidifiere/oxidare ai organismului, alături de stres, nicotină, alcool şi sedentarism. Iar dacă alegeţi mierea, atunci mâncaţi-o crudă, nu o omorâţi!”, a scris Mihaela Bilic pe o rețea de socializare…
