De ce să ierți celor care ți-au greșit?

Share

În toate religiile există un aspect care marchează puterea iertării și efectul ei asupra oamenilor. Mai pregnant însă se remarcă în religia creștină, care s-a născut din iertarea Mântuitorului pentru cei ce l-au răstignit, omul dobândind prin sacrificiul Lui șansa de a duce o viață fără păcat prin Taina Botezului.

Credința nu are dovezi, doar fapte prin care a arătat oamenilor că printr-o putere mai mare decât a lor nu sunt uitați pe această lume, iar Dumnezeu este cu ei tot timpul vieții lor.

Viața oamenilor este plină de tentații, de intrigi care îi atrag spre păcate, alterând ființa din punct de vedere fizic și sufletesc. Oamenii aleg răul prin propriul lor discernământ, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit liberul arbitru: putem alege dacă dorim să credem în puterea Sa sau nu. Astfel, suntem liberi să facem rău, suntem liberi să dușmănim pe aproapele nostru, dar acest lucru presupune să fim conștienți de Dreptatea Judecății de Apoi. Sentința este de infinit de ori mai aspră și mai puternică decât rezultatul oricărei  judecăți a oamenilor pe Pământ în această viață trecătoare.

Nu suntem singuri niciodată și trăim cu un scop

Unii se pot gândi că după ce trec cei aproximativ 70 de ani pe Pământ nu mai există absolut nimic care să le ceară socoteală dincolo de această viață. Pot considera că nerespectarea unui decalog arhaic nu aduce niciun beneficiu vieții lor bine planificate. Nimic nu este mai superficial decât acest lucru. Ce dovezi ai că nimic nu se petrece după moarte? Un om prevăzător și un bun credincios ar alege Viața veșnică și ar privi cu seninătate la păcatele acestei existențe trecătoare.

Astfel, iertarea ta este așteptată atât de vecinul care se pare că pur și simplu nu te place și dorește să-ți facă rău, până la omul care a luat de lângă tine pe nedrept o ființă dragă.

Trebuie să ne așteptăm ca viața să fie nedreaptă, nu răspunde obligatoriu cu bine celor care fac fapte bune. Nici chiar pentru cei care nu au văzut prea mult din ea nu are îndurare. Prin nevoia iertării, Dumnezeu testează fiecare om. El ne iubește pe toți, ca fii ai lui, chiar și atunci când ne considerăm fără șansă, prea răzbunători și păcătoși pentru a ajunge în Ceruri alături de El.

Reproșurile și învinovățirea ne răpesc din abilitatea de a ne bucura de cel mai de preț bun dăruit de Divinitate: Viața. Sacrificiul cerut unui creștin pentru a se bucura de liniștea sufletului său este enorm. Nu este ușor să ierți și, mai presus de acest lucru, să iubești un om care prin acțiunile sau inacțiunile sale ți-a răpit tot ce aveai mai drag. Ființa umană are nevoie de iertare pentru a se împăca cu sine însăși astfel, pentru a porni de la ea fără a aștepta de la alții procesul care face o lume mai bună pentru ea, copiii ei, aproapele ei, chiar și pentru un necunoscut. A ierta nu costă nimic, dar oferă o comoară asupra sufletului.

Mă vor crede slab dacă iert și îmi vor face și mai mult rău…

Te poți teme sau socoti că lumea te va crede un om slab dacă ierți. Aproape toate alegerile vieții tale le-ai făcut cu gândul la ce crede lumea. Poate ar fi timpul să te eliberezi de povară, să fii liber să faci ceea ce consideri mai bine în viața ta, fără a aștepta aprobarea celorlalți.

A crede nu înseamnă a fi sclavul aproapelui nostru. Un strop de înțelepciune spune că „trebuie să fim blânzi ca porumbeii și înțelepți precum șerpii”. A face o faptă bună dezinteresat ne costă timp și energie, dar timpul nostru e limitat aici, pe Pământ, prea scurt ca să te trezești a doua zi cu gând de răzbunare…

Iertarea ne aduce o viață mai lungă, grijile care o scurtează fiind diminuate. Chiar și grijile lumești Dumnezeu ne cere să I le lăsăm Lui, odată cu trufia care ne face să credem că putem controla mai presus de El tot ceea ce ni se întâmplă.


Share
Abonează-te pe:Yve.ro news

Articole recente