De-a lungul timpului, marii filosofi au susținut ideea conform căreia fiecare dintre noi poate simți doar trei tipuri de dragoste și, totodată, că fiecare dintre acestea apare în viața noastră cu un anumit scop, cu o lecție pe care trebuie să o învățăm.
Psihologii zilelor noastre afirmă că omul se poate îndrăgosti cu adevărat doar de trei ori în viață.
În adolescență, fiecare dintre noi experimentează „prima dragoste”. Unii o consideră ca fiind chiar acea iubire ideală – e asemenea unei povești și este plină de romantism. Această perioadă ne determină să credem cu toată convingerea că ceea ce simțim este veșnic, de unde și tendința de a face sacrificii, de a ierta în repetate rânduri și de a uita, practic, de propriile nevoi și dorințe în favoarea celuilalt. Însă, de cele mai multe ori, povestea nu are un final fericit sau, cel puțin, nu cel sperat, tocmai pentru că perfecțiunea după care am tânjit nu există, de fapt.
Cea de-a doua iubire este, în majoritatea cazurilor, cea mai dificilă. Aceasta aduce multă suferință și durere, însă, în același timp, reprezintă o lecție extrem de importantă pentru noi. În acest punct, deja știm cine suntem, ce ne dorim de la viață și, implicit, de la o relație, facem greșeli și învățăm ceva din acestea.
Intensitatea sentimentelor caracteristice acestei iubiri este una fluctuantă – trecem de la pasiune la furie, de la bucurie la tristețe, de la extaz la agonie, poate chiar de la o zi la alta sau chiar de la o oră la alta. De obicei, aceste relații sunt „toxice” și lasă, din păcate, goluri imense, iremediabile în sufletul nostru.
Iar cea de-a treia dragoste este aceea, se pare, pe care deja nu o mai așteptăm. Având experiențele nu tocmai plăcute trăite anterior, nu mai dorim și ne este și destul de greu să mai credem în relații autentice și chiar în iubire adevărată.
Însă, în mod paradoxal, tocmai acela este momentul în care întâlnim un om care ne dă cumva întreaga viață „peste cap”, în sensul frumos al cuvântului. Acel om care reușește să ne schimbe complet viziunea și percepțiile de până atunci. Această relație nu este una ideală, poate părea chiar nepotrivită, însă, cu toate acestea, este plină de armonie.
Realizăm astfel că este acel tip de relație pe care am așteptat-o întreaga viață, că acela este omul potrivit, care ne acceptă și ne iubește exact așa cum suntem. Iar această relație ne oferă tot ceea ce avem nevoie: iubire, grijă, experiență, înțelepciune, tandrețe, sensibilitate, sinceritate, fidelitate, gingășie. Cu alte cuvinte, ne ajută să evoluăm, ne „dă aripi”.
Bineînțeles că povestea ideală ar fi aceea în care am putea trece prin toate aceste etape, respectiv am putea trăi toate aceste tipuri de iubire cu unul și același om. Însă aceasta este o raritate…
Dar cu toții visăm și sperăm să întâlnim, mai devreme sau mai târziu, dragostea aceasta reală, matură, pe care am așteptat-o dintotdeauna. Și așa va fi!
