Oana Roman este una dintre norocoasele de la noi. A făcut parte dintr-o familie bună şi a avut aproape mereu parte de tot ceea ce și-a dorit. Oana Roman a studiat la Universitatea Sorbona din Paris, însă viaţa ei nu a fost atât de roz pe cât îşi închipuie unii.
Din câte a povestit Oana, lasă de înţeles că ar fi preferat mai mult să aibă o viaţă de student în România. Ceea ce Parisul i-a oferit a fost doar sentimentul că este o fată străină într-o ţară departe de liniştea de acasă.
„Pentru mine a fost o viaţă de student atipică. Eu, fiind o străină, într-o şcoală în care nu era niciun străin, vorbim aici undeva la o mie de studenți pentru toate specializările, unde nu exista nici măcar unul care să fie de altă naționalitate decât franceză, şi atunci pentru mine a fost un pic mai greu, pentru că a trebuit să mă integrez într-un mediu care era exclusiv franțuzesc. Studiu foarte mult. Puţin timp liber. Bani foarte măsuraţi. Ziua începea într-adevăr cu un croissant cumpărat de la boulangeria de la parterul blocului, apoi un drum de o oră şi zece minute cu metroul până la şcoală şi cursuri. Mai aveam o pauză la prânz pe care eu nu puteam să mi-o iau şi să merg acasă, având în vedere că stăteam foarte departe de şcoală şi cele două ore libere practic trebuia să mi le petrec undeva primprejur. Mă duceam la bibliotecă sau mă duceam la librărie”, a declarat Oana Roman pentru Libertatea.
Ceea ce a părut şi mai neplăcut a fost că Oana Roman a declarat că nu prea avea bani şi mânca ce apuca.
„Mâncare, îţi dai seama ce puteam să-mi permit. Foarte multe semipreparate şi congelate, pentru că nici nu ştiam să-mi gătesc şi nici nu prea aveam timp, dar bucuria de a mă plimba prin tot Parisul era tot ce doream. Nu mi-am făcut foarte mulţi prieteni la facultate, pentru că eram o străină pentru ei.”
Oana Roman a ţinut să îi mulțumească unei persoane pentru că a avut grijă ca, din când în când, să o mai cheme la Monte Carlo în vacanţă…
„Luni multe nu-mi permiteam să mă duc acasă. Practic, nu mergeam acasă decât în vacanţa de vară şi, uneori, de Crăciun. În vacanţa de primăvară nu-mi permiteam să plec, dar aveam prieteni minunați cum ar fi Dan Fischer, Dumnezeu să-l odihnească, care ştia că nu-mi permit şi mă invita la Monte Carlo să-mi petrec două-trei zile cu el acolo. Mă mai chema domnul Ţiriac, că, de, pe vremea aia eram mai importantă ca acum şi mai ajungeam pe la Monte Carlo în weekenduri. Să nu vi se pară o chestie aşa wow, pentru că biletul de avion era foarte ieftin având în vedere că era foarte aproape şi stăteam la ei acasă. Practic, nu însemna ceva extraordinar de pompos, dar mai ieșeam un pic din cotidian”, a mai declarat Oana Roman pentru sursa citată.
Dan Fischer
