Dumnezeu ne-a învățat că e bine să ne iubim pe noi înșine.
Iubirea este o formă de a ne arăta sentimentele, înțelegerea și armonia față de propria persoană, dar și față de ceilalți. Este o virtute pe care Dumnezeu a sădit-o în noi încă de la început.
Iubirea față de Dumnezeu este un mod de a-I arăta cât de mult credem în El și în puterea Lui. Și, cu toate astea, iubirea nu are o definiție clară și precisă, pentru că fiecare dintre noi vede iubirea în mod diferit. Fiecare dintre noi o simte diferit, fiecare dintre noi se iubește pe sine, mai mult sau mai puțin.
Ce este iubirea de sine totuși?
Iubirea de sine este modul în care comunicăm armonios, în deplină pace, cu noi înșine. Este modul în care ne păstrăm inima și sufletul curate și totodată un mod prin care Îl respectăm pe Dumnezeu și-I arătăm respectul nostru.
Această iubire își are locul în inimă și e plină de bunătate și de fericire. Când iubim, nu putem fi triști, nu putem fi ranchiunoși, nu trădăm, nu mințim, nu facem rău. De aceea, iubirea este o formă de respect față de Dumnezeu.
Iubirea de sine, respect față de noi înșine
Atunci când ne iubim pe noi înșine înseamnă că ne respectăm, că avem grijă de mintea și sufletul nostru, că ne protejăm sufletul de ură, răutate, ceea ce duce, implicit, tot la respectul pe care-l avem față de Dumnezeu.
Atunci când ne iubim pe noi înșine, nu permitem să decădem, să ne facem rău, să suferim, ci luptăm pentru o minte fericită într-un corp fericit, o inimă fericită și iubitoare, luptăm pentru înțelegere cu cei din jur, pentru a trăi în pace cu noi înșine și a-i arăta lui Dumnezeu că Îi ascultăm cuvântul întru totul.
Iubirea este răbdătoare și bună
Iubirea nu implică niciodată gelozie, răutate, mânie, violență, ea deschide noi uși, șanse, drumuri pe care noi să le parcurgem fericiți. Atunci când iubim și ne iubim pe noi înșine, îl lăsăm pe Dumnezeu să decidă ce e mai bine pentru noi și nu cerem lucruri care să îi rănească pe ceilalți sau chiar pe noi înșine. Când iubim, suntem plini de bunătate. Când iubim, nu suntem mândri. Nu ne punem în fața celorlalți, nu avem orgoliu, nu ducem o luptă cu alții și nici cu noi înșine. Când iubim, suntem liniștiți.
Iubirea e loială și sinceră
Iubirea față de sine implică loialitate față de noi înșine și față de Dumnezeu. Atunci vom realiza că toate lucrurile speciale din viața noastră provin de la Dumnezeu. Și poate că aceste lucruri se vor sfârși într-un final, poate lucrurile materiale se sfârșesc odată și-odată, nu vom mai avea parte de tot ce ne dorim, poate nu vom mai avea șansa să cumpărăm ce am vrea să cumpărăm, dar va rămâne mereu ceea ce e important: iubirea din sufletul nostru…
Să lăsăm iubirea să ne arate calea spre Dumnezeu!
