O femeie a trecut prin clipe de coşmar atunci când a aflat că la nouă săptămâni va pierde sarcina, iar următoarele ei cuvinte reprezintă povestea pe care a decis să o împărtășească.
“Doamne, îmi venea să mă duc la baie urgent, dar medicul mi-a spus că doar aşa va ieşi ecografia mai bine. Nu eram aşa supărată din cauza vezicii mele urinare, cât a faptului că a trebuit să completez sute de pagini înainte să ajung la ecograf.
În sfârşit, am intrat în cabinet. Toată lumea îmi zâmbea. Se pare că o femeie gravidă aduce zâmbete peste tot. Zici că e epidemie.
M-am aşezat pe pat. Inima îmi bătea să-mi iasă din piept. Câte emoţii! Eu şi soţul meu aşteptasem momentul ăsta de mult.
Dar, stai, imaginile de pe ecran nu semănau cu ce văzusem eu pe internet sau pe la prietene. Nu vedeam nimic, pentru că urma să pierd sarcina.
Medicului i-a pierit zâmbetul şi a devenit deodată tăcut, şi am ştiut imediat. Soţul meu tot îmi spunea că totul o să fie bine, dar eu ŞTIAM. Văzusem sute de ecografii, căutasem pe net cum arată o ecografie la nouă săptămâni. ŞTIAM!
Mi-era frică să plâng. Credeam că nu merit să plâng, pentru că alte femei pierd sarcinile în stadii mai avansate.
Nu puteam să îmi privesc soţul în ochi. Nu voiam să plâng şi nu voiam să îi văd durerea din ochi.
M-au trimis acasă, pentru ca totul să decurgă natural. Medicul mi-a spus ce va urma. Ce nu mi-a spus? Ce urmează după ce se termină totul, durerea cu care rămâi.
Nu mi-a spus că îmi voi vedea soţul plângând. Nu mi-a spus cât de greu îmi va fi să îi spun mamei mele că am pierdut sarcina. Nu mi-a spus că organismul meu va crede că sunt însărcinată săptămâni la rând. Nu mi-a spus cât de greu îmi va fi să le spun oamenilor că sunt bine, deşi nu eram. Nu mi-a spus cât de geloasă voi deveni peste noapte. Nu mi-a spus cât de dureroase vor fi întrebările celorlalţi legate de altă sarcină. Şi nu mi-a spus cât de greu îmi va fi, pentru că am pierdut o persoană pe care nici măcar nu am apucat să o întâlnesc.
Dar mi-a spus că e bine să plâng şi că nu sunt singură.
Una din patru femei pierde o sarcină. E ceva comun. Dar, asta nu înseamnă că doare mai puţin. Nimeni nu vorbeşte despre asta.
Vreau să am speranţă pentru voi, cele care aţi pierdut sau care veţi pierde o sarcină.
Sper să nu vă simţiţi singure.
Sper să vă lăsaţi să plângeţi.
Sper să vedeţi lumina de la capătul tunelului.
Sper să fiţi puternice.
Sper să nu vă fie frică să încercaţi din nou.
Sper să vă găsiţi pacea.
Sper să nu vă blamaţi.
Sper ca prietenii voştri să vă strângă mai tare în braţe.
Sper ca sufletul vostru să vă fie lumină în cele mai întunecate momente…
Sper să celebraţi viaţa acelui copil la fel de mult ca viaţa următorului copil. Oricât de scurtă a fost viaţa lui, trebuie sărbătorită. Pentru pierdere să ţineţi doliu, nu pentru viaţă.”
