Pentru a fi o asistentă bună în cadrul secţiei de obstetrică, nu este suficient să îndrăgești copiii. Această meserie necesită şi sacrificiu, iar acest lucru este mărturisit în rândurile care urmează de către un membru al personalului medical.
“Eu sunt doar o asistentă. O asistentă de la obstetrică. Nu sună prea distractiv, nu?
Eu sunt doar asistenta care a fost prezentă la naşterea copilului tău.
Eu sunt doar asistenta care te-a ţinut de mână, care te-a privit în ochi şi care te-a făcut să te simţi cea mai puternică femeie din lume.
Eu sunt doar asistenta care a descoperit că ai preeclamsie severă şi care i-a cerut medicului repede sulfat de magneziu pentru ca tu să nu ai spasme.
Eu sunt doar asistenta care te-a monitorizat pe tine şi pe bebeluşul tău.
Eu sunt doar asistenta care te-a pregătit pentru operaţie pe când medicul îşi parca maşina.
Eu sunt doar asistenta care ţi-a făcut poze cu bebeluşul pentru că erai singură în sala de operaţii, deşi trebuia să mă ocup de un milion de alte lucruri.
Eu sunt doar asistenta a cărei familii i-a simţit lipsa şi azi la cină, pentru că a trebuit să stau trei ore peste program.
Eu sunt doar asistenta care te-a ajutat în cel mai vulnerabil moment al vieţii tale.
Eu sunt doar asistenta care l-a convins pe medic să aştepte până să facă operaţia de cezariană, ca să ai timp pentru o dilatare mai bună.
Eu sunt doar asistenta care a amânat momentul să-l sune pe medicul tău, pentru ca o epizionomie să nu fie necesară.
Eu sunt doar asistenta care a plâns lângă tine când copilul tău nu avea puls la naştere.
Eu sunt doar asistenta care nu a mâncat nimic de la 5 dimineaţa.
Eu sunt doar asistenta care te-a lăsat să o zgârii când ţi se făcea epidurala.
Eu sunt doar asistenta care a convins o adolescentă că poate păstra copilul şi să meargă în continuare la şcoală.
Eu sunt doar asistenta care te-a ţinut de mână şi ţi-a adresat sincere condoleanţe.
Eu sunt doar asistenta care a plâns până a ajuns acasă şi pe care soţul ei nu trebuie să o mai întrebe cum i-a fost ziua…
El ştie. Azi. În fiecare zi. Am simţit bucurie, durere, am şters lacrimi, am calmat temeri, am ţinut secrete, am salvat vieţi. Mă doare corpul. Mă doare sufletul. Dar, de asta mă întorc în fiecare zi la spital. Eu sunt doar asistenta de la obstetrică.”
