Mihai Morar, scrisoare emoționantă pentru fiicele lui! „Eu doar o să încerc să vă fac să aveți încredere în voi”

Share

Au trecut nouă ani de când a devenit tată și, cu această ocazie, Mihai Morar s-a decis să transmită un mesaj emoționant pentru fiicele lui. Scrisoarea emoționantă adresată fetițelor lui a emoționat o mulțime de părinți.

„Astăzi împlinim 9 ani împreună. Voi două, mami și tati. Iar aceste cuvinte le-am scris pentru voi în urmă cu 8 ani. Nu am șters nimic, cum nici nu am adăugat ceva:

Voi, amândouă, sunteți singurele care aș vrea să rămână în urma trecerii mele. Tatăl vostru și-a ales o meserie în care doar «azi» are valoare. Nu vor rămâne după mine nici vorbe cioplite în piatră, nici cuvinte ferecate în coperți, nici portrete prinse în ramă. Tati trăiește în lumea lui «ești cel mai bun», iar mâine se poate trezi în lumea lui «ești un mare nimeni». Când veți crește mai mari o să vă povestesc cum, într-o vară din tinerețea lui, tati a văzut singur că turmele de oameni care îl purtau în brațe s-au transformat în haite care îl adulmecau. Dar poate că voi știți deja asta. În acea vară tulbure, voi erați la mami în pântece și ați coborât în lume exact în toamna când tati se căznea să arate că e din nou bun, deși haitele așteptau să sfâșie un Nimeni.

Veți crește și veți afla că oamenii sunt frumoși. Așa cum singure veți afla că nu oamenii sunt cea mai frumoasă creație a oamenilor. Pentru că fuga lor prin lume îi obligă să se urâțească. Eu și mami trăim ca să vă arătăm lucrurile frumoase care au ieșit din mâna și mintea omului. Oamenii sunt frumoși când zâmbesc. Oamenii sunt frumoși când cântă. Oamenii sunt frumoși când scriu. Oamenii sunt frumoși când iubesc. Oamenii sunt frumoși când visează și împlinesc vise. Veți fi doi oameni frumoși dacă vă veți îndrăgosti de cele mai frumoase creații ale oamenilor: cuvintele, muzica, iubirea și locurile minunate de pe Pământ.

Veți crește și veți afla că oamenii sunt atât de răi pe cât de buni știu să fie. Și oricât si-ar dori să vă ferească mama și tata de răutatea oamenilor, ne va fi totuși peste puteri. Veți vedea că în lumea asta oamenii se vând pentru un pumn de bani, se cumpără pentru o secundă de plăcere, se urăsc pentru o palmă de pământ, se scuipă pentru un loc mai în față, se înjură pentru un somn mai liniștit. Ați venit într-o lume în care poți câștiga averi peste noapte și poți pierde totul într-o clipă. Noi doi suntem paznicii voștri, dar nu vom fi tot timpul în preajma voastră. Marile alegeri le veți face singure. Dar atunci să nu uitați că lucrurile cele mai de preț nu sunt în niciun caz cele care pot fi divizate în unități de măsură: cenți, metri pătrați, kilograme, cai putere, carate. Fericirile sunt ascunse în lucruri imposibil de măsurat. Și-am ajuns iar să vă vorbesc despre iubire, cuvinte, muzică. Și încă un lucru rar: respect.

Nu s-a născut încă omul perfect. Fiecare dintre noi e pictat din lumini și umbre. Viața o să vă învețe ce înseamnă compromisul. Orice om e o proporție între credință și compromis. Dar oricâte compromisuri ați face în viață, să nu vină ziua în care să vă compromiteți. Pentru că ziua aceea va fi cea în care v-ați pierdut de tot credința.

Tatăl vostru o să vă arate lumea, cu bune și rele, dar n-o să vă oblige. Nici eu nu am fost un prunc care să asculte sfaturi. Mai degrabă am făcut pe dos față de cum am fost strunit. Eu doar o să încerc să vă fac să aveți încredere în voi. Și să vă iubiți pe sine cu măsură. În scrisoarea către fiica lui, Mimilica, Alexandru Vlahuță o îndemnă să se certe de câte ori se simte egoistă și se simte mușcată de șarpele răutății, al invidiei și al minciunii: «Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii și suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deșteptăciunea te îndeamnă să strigi «Uitați-vă la mine!».» Maică-mea, bunica voastră, când am plecat din casa părintească mi-a spus în vorbe mult mai simple: «Du-te unde vrei, fă ce vrei, dar pe unde mergi să nu mă faci de rușine!»

V-am scris mai sus despre fericiri. Dar ce știu eu despre fericire când eu o învăț zilnic de la voi? Sunteți fericite pentru că știți să vă jucați frumos, să râdeți senin, să vă bucurați sincer și să plângeți asemenea. Fericirea e când vă treziți dimineața și dați din mâini pentru că în pătuț, lângă voi, e Patrick, bucata aceea de cârpă roșie pe care o strângeți în brațe și fără de care nu ați putut adormi în niciuna din nopțile de când ați sosit în casă și până acum. Fericirea e când mami și tati au ochii cârpiți de somn, iar voi, în creierii nopții, le strângeți în palmă câte un deget, vă căzniți să vă ridicați în picioare și începeți să mărșăluiți prin casă purtându-l în mâna cealaltă pe Igor, o girafa pe care încă nu ați întrecut-o în înălțime. Dar o să vedeți că oamenii mari nu sunt fericiți tot timpul. Cu cât trece viața, fericirea nu se mai calculează în ani, ci în secunde. Pentru că oamenii mari uită să fie copii. Iar ca să fii fericit la orice vârstă condiția esențială e să redevii copil.

Da, tati e fericit! Acum un an și ceva, într-o după-amiază de toamnă, am intrat speriat într-o sală pe ușa căreia scria «Nou-Născuți. Terapie Intensivă». Simțeam că lumea se prăvălește peste mine. Ați venit atunci mult mai devreme decât vă așteptam. Dar când am ajuns în fața unui incubator pe care scria «Morar 1 – 1,800 kg» și «Morar 2 – 1,250 kg», milioane de senzații bune mi-au străpuns corpul. Deși medicina va vedea viața prin prisma unor aparate care pâlpâiau, eu mi-am văzut atunci prima oară viața prin ochii a doi copii. Și de atunci am încetat să mai văd viața prin mine. De ce oamenii sunt atât de încrâncenați? De ce aleargă atât de mult pentru scopuri mici? De ce ura e mai bine văzută decât dragostea? Viața e atât de complicată până când iei un copil de mână și începi să vezi lumea prin ochii lui. Iar când în casa ta sunt două perechi de ochi prin care să te uiți în jurul tău, știi că minunile există. Mara și Cezara, tati vă mulțumește! Iubitorul vostru, Mihai”, a scris Mihai Morar pe o rețea de socializare…


Share
Abonează-te pe:Yve.ro news

Articole recente