Home / SANATATE / BOLI ȘI TRATAMENTE / Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin este o maladie gravă care se dezvoltă progresiv, pornind de la leziuni numite precanceroase. Majoritatea (98%) au la origine o infectie cu un virus din familia papilomavirus.

Cancerul de col uterin

Aceste virusuri sunt o cauză majoră, dar insuficientă pentru a determina boala. Îmbolnăvirea se produce când şi alti factori intervin pe lângă înfecția inițială: începerea prematură a vietii sexuale, prea multi parteneri de sex, fumat, deficiență de vitamine sau de hormoni, alte infecții asociate cu transmiterea sexuală.

Potrivit studiilor de specialitate efectuate în 2001 de către British Journal of Cancer pe un lot de aproape opt mii de femei, peste 15% din populație este purtătoare a HPV (Humart Papilloma Virus), dintre care mai mult de 20% au mai puțin de 30 de ani, frecvența diminuându-se până la mai puțin de 10% la cele de peste 60 de ani.

Dintre acestea, maximum 3% ajung să dezvolte un cancer. Această proportie slabă se explică prin faptul că 60 până la 80% din infecții sunt tranzitorii, cu o durată de 8-14 luni. Doar infecțiile persistente favorizează displazia şi pot deveni canceroase.

Descoperirea leziunilor în fază precanceroasă are o importantă majoră în eradicarea definitivă a bolii. Acest lucru se poate realiza prin efectuarea cu regularitate a frotiurilor urmate sau nu de colposcopie. Examenul constă în recoltarea de pe suprafața colului uterin cu ajutorul unei perii speciale a unei mostre de celule, ce se amestecă cu un lichid de conservare, care ulterior se analizează microscopic.

Colposcopia constă în examinarea colului uterin cu ajutorul unei lupe binoculare.

Nu toate infecțiile evoluează în cancer

Infecțiile cu HPV, chiar şi în cazul în care tulpina este recunoscută ca fiind oncogenă (predispusă la malignizare) sunt adesea banale, căci organismul le elimină în următoarele 6-13 luni de la contaminare. Nu se cunosc factorii care fac ca infecția să dispară spontan sau, dimpotrivă, care determina transformarea ei în cumplita maladie. Se estimează însă că persistența infecției duce la anomalii celulare şi, ulterior, la aparitia tumorii.

Chlamydia – un alt tip de infecție periculoasă

Noi studii de specialitate au dus la o concluzie îngrijorătoare: la originea cancerului de col uterin ar putea sta şi infecţiile cu chlamydia, un alt microorganism care se transmite numai pe cale sexuală, foarte des şi care rămâne de multe ori greu de depistat.

Acest tip de infecție, despre care până de curând se ştia doar că duce la infertilitate, se manifestă uneori prin pierderi de culoare albă, sângerări şi inflamatii ale colului şi trompelor uterine, care provoacă dureri în abdomenul inferior.
Nu se cunoaşte, din păcate, mecanismul prin care bacteria provoacă instalarea cancerului, se ştie însă că pot trece chiar şi câteva decenii de la infectare şi până la îmbolnăvire.

Principalii factori de risc

Principalii factori de risc pentru cancerul de col uterin sunt:

•    Infecţiile cu anumite tulpini de papilo-mavirus (factorul cel mai important).
•    Multiparitatea: prea multe naşteri duc la apariţia de mici leziuni ale colului şi deci la dezordini celulare.
•    Numărul mare de parteneri sexuali.
•    Precocitatea primelor relaţii sexuale sau a primei sarcini.
•    Tabagismul.
•    Administrarea de contraceptive pe o perioadă de minimum cinci ani (factor de influentă minor).

Dintre aceşti factori, unii sunt evitabili: tabagismul, raporturile sexuale cu parteneri multipli fară protectie (risc de infectie genitală transmisibilă) sau lipsa de supraveghere ginecologică regulată prin efectuarea de frotiuri sau colposcopii.

Este, aşadar, foarte important să schimbati anumite obiceiuri proaste şi să efectuați un frotiu anual sau măcar o dată la doi sau trei ani până la menopauză. De asemenea, este benefic un examen vizual al colului de către ginecologul dvs. După menopauză, mai ales dacă urmați un tratament hormonal substitutiv, nu neglijaţi aceste analize.

TERAPIA ADJUVANTĂ ÎŞI ARE IMPORTANȚA SA

•    Tratamentul adjuvant specific și nespecific constituie o necesitate, bineînțeles asociat terapiei alopate.

•    Tratamentul hormonal (de substituţie hormonală, mai precis) trebuie prescris şi efectuat sub stricta supraveghere a medicului, deoarece, eronat planificat şi aplicat, se poate dovedi a fi o „sabie cu două tăişuri”.

• Este esenţial un aport bogat de vitamine și săruri minerale. Aceste elemente pot fi administrate fie sub forma de preparate farmaceutice propriu-zise (vitaminele A, C, E, cele din complexul B, săruri de potasiu, magneziu, calciu), fie de suplimente nutritive, care, pe lângă vitamine şi săruri minerale, conţin fitohormoni şi numeroase alte substanţe fitoterapeutice.

DOUA PLANTE CE POT FI DE AJUTOR

NOROCELUL (Sedum telephium). Rădăcina acestei plante de grădină care se găseşte mai ales în zonele de munte se pare că dă rezultate bune în tratarea cancerului genital feminin. Iată cum se obţine leacul: se scot rădăcinile plantei, se spală foarte bine cu apă rece, se usucă şi se pisează. Se pun apoi într-un borcan de culoare albă, se umple pe jumătate, iar deasupra se toarnă alcool alimentar de 30-40°. Se lasă borcanul acoperit zece zile la soare, agitându-se zilnic, pentru o mai bună omogenizare. După acest interval, se filtrează, iar din preparatul obţinut se ia câte o linguriţă înainte de fiecare masă, adică dimineaţa, la prânz şi seara. Tratamentul se urmează timp îndelungat.

LIMBA BOULUI (Anchusa officinalis) este o plantă care, administrată intern, se pare că împiedică proliferarea celulelor canceroase.

Se recoltează un kilogram şi jumătate din planta întreagă (rădăcină, tulpină, frunze şi flori) si, cât este proaspătă, se îndepărtează părtile uscate, se spală rădăcinile, apoi se dă prin maşina de tocat. Peste această cantitate de plantă se adaugă trei litri de vin roşu, natural, şi două kilograme şi două sute de grame de miere de salcâm. Se amestecă bine cu o lingură de lemn. Se lasă o săptămână la macerat într-un recipient acoperit, la loc întunecos, apoi se filtrează.

Tratamentul se face astfel: în primele cinci zile se ia o linguriţă de preparat cu două ore înainte de fiecare masă. După aceea, se ia tot o linguriţă, dar cu o oră înainte de masă, continuandu-se astfel tratamentul timp de două luni…