Cănd o relaţie devine realmente toxică și nu mai poate fi orientată într-o direcţie constructivă, atunci e preferabil pentru toate persoanele implicate, inclusiv pentru copii, ca ea să fie abandonată. Așadar, cum ne putem pregăti pentru o discuție de despărțire?
- Persoana care îşi părăseşte partenerul îl lezează, în fond. Va avea, așadar, sentimente de vinovăţie îndreptățite? Ce pași trebuie să urmăm și cum ne putem pregăti pentru o discuție de despărțire? În acest articol, vă oferim răspunsuri la întrebările legate de acest subiect.
Într-o relaţie mai îndelungată, se cuvine ca despărţirea să fie mai intâi de toate o temă de dezbatere și abia pe urmă s-o punem în practică. Altminteri, nu avem de ce să ne mirăm că celălalt reacţionează imprevizibil (şi îndreptăţit), de vreme ce reacţiile lui ne inspiră nouă personal sentimente de culpabilitate şi teamă. Dacă însă după o analiză serioasă, am ajuns la concluzia că trebuie să ne despărțim, pentru că, în caz contrar, dezavantajele sunt mult prea mari pentru noi, atunci poate să ne fie clar: nu există o alternativă mai bună. Nu putem evita întotdeauna, în viaţă, să provocăm suferinţă altora. Putem regreta, dar nu avem motive să simțim că vina ne aparține.
- Uşor de spus, greu de făcut. Ne îngrozesc sentinţe ca: „Mi-ai distrus viața” sau „Fără tine nu voi mai fi niciodata fericit”.
Ele nu sunt altceva decât nişte exagerări care n-ar trebui să ne impresioneze. Când o relaţie devine realmente toxică şi nu mai poate fi orientată într-o direcţie constructivă, atunci e preferabil pentru toate persoanele implicate, inclusiv pentru copii, ca ea să fie abandonată. A face pe cineva să sufere nu este totuna cu a-l „distruge”. Fiecare dintre noi are capacitatea de a supravieţui unei despărţiri, mai mult chiar, de a o folosi ca pe o şansă în evoluţia sa personală.
- Cum ne putem pregăti pentru o discuţie de despărţire?
Cel părăsit se va simţi în mod obligatoriu atacat, însă ar trebui să adoptăm un comportament care să nu-i afecteze în plus şi demnitatea, pe principiul: nu mi-e permis să-l umilesc, pentru a-mi consolida propria poziţie. Trebuie să ne limităm la a vorbi despre propria persoană, despre hotărârile şi motivele ce țin de noi însene. Prin urmare, să ne comunicăm mesajele personale, ferindu-ne de escaladări inutile.
- Există metode tipice de reacţii masculine în fata unei despărţiri?
Procentul celor care, după o despărţire, se manifestă fie autodistructiv, fie violent, este mai mare în rândul bărbaţilor. Unii dintre aceștia afişează o expresie impenetrabilă, menită să le camufleze frustrarea. Nu sunt puţine nici cazurile când ei cedează psihic, spre surprinderea partenerei. Discrepanţa dintre sentimentele exteriorizate înainte şi după despărţire este mai accentuată la bărbaţi decât la femei – aceasta deoarece, în conştiinţa lor, relaţia ocupă de regulă un loc secund şi totuşi, în mod paradoxal, ei sunt adesea mai dependenţi de ea decât femeile, care îşi creează o reţea mai puternică de conexiuni sociale. De aceea, procentul celor care, după o despărţire, se manifestă fie autodistructiv, fie violent în raport cu alţii, este mai mare printre bărbaţi.
- Şi dacă mă tem că partenerul meu va recurge la violenţă?
Dacă există efectiv un temei de îngrijorare, desigur că trebuie luate măsuri de protecţie. De pildă, se poate apela pentru o găzduire temporară la rude sau prieteni, eventual şi la adăpostul pentru femei agresate.
- Cum ne eliberăm de cineva care se cramponează de noi? Care insistă: „Ştiu că încă mă mai iubeşti”.
Poate nu este lipsit de sens să mai reflectăm un moment. Dacă pentru celălalt reacţia e chiar atât de importantă, încât el reacţionează astfel, oare convieţuirea n-ar mai fi totuşi posibilă? În cazul când ni se pare că mai avem o speranţă, am putea accepta să rămânem împreună, cu respectarea riguroasă a unor condiţii, de exemplu, participarea la o terapie intensivă de cuplu, care să aşeze relaţia noastră pe baze noi. Dacă dimpotrivă, suntem absolut sigure că relaţia e încheiată din punctul nostru de vedere, nu ne rămâne decât să explicăm celuilalt că poziţia noastră este definitivă.
După ce am aflat cum ne putem pregăti pentru o discuție de despărțire, nu ne mai rămâne decât să reflectăm bine asupra situației, iar în cazul în care constatăm că nu se mai poate face nimic și este benefic pentru toată lumea ca relația să se încheie, trebuie să ne facem curaj spre a face pasul decisiv…
Fiecare persoană are dreptul la o relație în care să găsească fericirea și armonia în familie, chiar dacă acest lucru înseamnă să luăm viața de la capăt.
