Se întâmplă deseori să ne dorim să avem ultimul cuvânt, să cerem persoanelor să facă anumite lucruri fără a le explica îndeajuns ce au de făcut, se poate întâmpla să ni se ceară anumite sarcini pe care nu le cunoaștem sau să avem așteptări de la oameni să facă lucrurile perfect, fără a fi capabili nici măcar noi înșine să facem asta. Problema intervine atunci când realizăm că așteptările noastre nu sunt același lucru cu rezultatul pe care-l primim. Și atunci ne întrebăm: „Ce am făcut greșit? Cu ce au greșit ceilalți? Unde e adevărata greșeală?”.
Pentru a putea cere celorlalți un lucru, trebuie să fim noi capabili să-l realizăm
Nu putem pretinde celorlalți să se supună, asemenea unor sclavi, așteptărilor noastre. Nu putem obliga pe cineva să facă lucrurile perfect, nu putem judeca pe cineva care nu înțelege exact ce-i cerem, atât timp cât nu explicăm corect și nu transmitem un mesaj corect.
Avem tendința de a le cere celorlalți să se muleze după intențiile și dorințele noastre, gândindu-ne că acest lucru este normal. Din contră, este cât se poate de greșit.
Oamenii sunt diferiți, au așteptări diferite, putere de muncă diferită, gândesc diferit, muncesc diferit, acționează diferit. Unii înțeleg mai repede, alții mai lent, unii se adaptează sau altora le poate fi foarte greu să se adapteze situațiilor cu care se confruntă din cauza noastră. Și, cum am putea să le cerem lor să ne satisfacă dorințele sau să îndeplinească sarcinile robotic, când noi nu suntem un exemplu pentru ei?
Cum procedăm în astfel de situații?
Mai întâi de toate, trebuie să le comunicăm foarte clar ce așteptări avem de la ei și ce ne-am dori să facă. Trebuie să îi facem să înțeleagă exact ce au de făcut, dându-le detalii despre fiecare lucru și fiind noi înșine, în primul rând, un exemplu. Dacă eu, ca șef, nu m-am adaptat termenelor, nu am lucrat eficient, nu am îndeplinit condiții sau nu am fost atât de rapid precum se așteptau ceilalți să fiu, cum le-aș putea pretinde angajaților mei să fie așa? De la noi pornește totul. Dacă noi suntem capabili să facem lucrurile perfect, atunci suntem capabili să-i învățăm și să îi ghidăm și pe ceilalți să acționeze în același mod.
Este important, de asemenea, tonul cu care ne adresăm lor. Sub nicio formă oamenii nu trebuie să asculte ordinele noastre, ci sugestiile, nevoia pe care o avem de ei. Noi trebuie să îi facem pe ceilalți mai buni, trebuie să-i ajutăm să evolueze inteligent și nu sub forma unor ordine. Suntem oameni, lucrăm împreună, schimbăm idei și trebuie să ne comportăm civilizat.
Nu se știe niciodată dacă vom avea succes în ceea ce facem. Lucrurile pot ieși foarte bine, dar pot ieși, de altfel, și rău. De aceea, trebuie să începem dintr-un anumit punct, de la zero.
Aceste etape enumerate contribuie împreună la realizarea scopurilor și la îndeplinirea sarcinilor într-un mod cât mai eficient, astfel, dacă acționăm corect și tratăm corect oamenii din jurul nostru, sunt toate șansele ca lucrurile să se desfășoare perfect.
De la mine pornește totul
Noi trebuie să fim primii de la care pornește un lucru. Să-l începem, să-l realizăm corect și să ajutăm la buna desfășurare a lui. Abia apoi putem să cerem celorlalți să facă și ei asta. De cele mai multe ori ne dorim să schimbăm lumea, dar e important să știm că pentru a schimba lumea și a ajuta la evoluția ei, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine întâi…
Tindem, de multe ori, să fim orbiți de victorie, să ne dorim rezultate rapide, să vedem oamenii cum transpiră și muncesc la ordinele noastre, dar noi? Cu ce suntem noi mai presus de un om care muncește pentru noi? Cu absolut nimic. De la noi pornește totul. De la noi își iau ceilalți energia de a munci și motivația. Un om nu va fi niciodată motivat să facă un lucru, dacă nu vede în noi o schimbare, o posibilă evoluție a lui.
