Dana Nălbaru are doi copii, o fetiță de nouă ani și un băiețel de șapte luni. Aceasta a povestit prin intermediul unei postări pe blogul personal de ce nu își dorește să angajeze o bonă, chiar dacă munca pe care trebuie să o depună în fiecare zi este cu adevărat extenuantă.
”A fi mamă = a fi obosită. Cum să vă zic altfel dacă acesta este adevărul? Orice femeie care vrea sa devină mamă și să aibă grija de copiii ei în adevăratul sens al cuvântului trebuie să știe că va fi foarte, foarte obosită. Că va trebui să facă sacrificii și că viața ei nu va mai fi niciodată la fel ca înainte. Că ea însăși nu va mai fi femeia dinainte. Am doi copii. Pe Sofia de nouă ani și Kadri de șapte luni. Niciunul dintre copiii mei nu cresc cu bonă. Nu pentru că nu mi-aș permite acest lucru, ci pentru că așa am ales. Sigur că ar fi fost mai simplu să aleg să dorm nopțile și să îi dau lapte praf lui Kadri ca să nu mă mai trezesc din două în două ore, să nu mai transpir atât de mult sau să fiu plină de miros de lapte regurgitat în fiecare zi, să pot ieși la un film sau să îmi continui cariera artistică, să am acel timp pentru mine despre care se spune că ar avea nevoie fiecare om, să mă duc la salon mai des, să stau la restaurant fără să mă învârt printre mese, să mă văd cu prietenele mele la cafea sau la shopping fără să mă gândesc că a trecut ora și trebuie să ajung acasă sau într-un loc în care să pot scoate sânul ca să îi dau să pape, să nu mă opresc doar în fața dulapului cu încălțări sport, ci să pun în picioare pantofii cu toc, perfect asortați cu rochia mulată sau să nu simt uneori durerea de spate după atâtea ore de stat cu bebe în brațe. Ceva ce vine din mine îmi spune să am grijă de copiii mei. Este acel ceva care nu vrea să piardă primul zâmbet, primul dințisor, primul pas, primul cuvânt sau prima îmbrățișare, prima zi de grădi sau de școală, prima serbare sau prima confesiune despre băiatul care-i place. Acel ceva care se hrănește cu privirile și liniștea lor. Orice copil e liniștit lângă mama lui. Mama îi oferă acea senzație de pace interioară într-un fel în care nici tatăl nu reușește…nicio bunică sau o bonă. A fi fericit nu are legătură cu oboseala. A fi obosit, nu te face neapărat deprimat. Ești obosit și gata… dincolo de asta există atâtea și atâtea lucruri care te pot face fericit. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, niciun lucru cu adevărat valoros nu se face fără efort…Să fiu mamă e o bucurie chiar dacă uneori asta îmi forțează limitele. Nu găsesc plăcere mai mare ca în privirile copiilor mei și-n zâmbetele lor. Pentru asta merită fiecare secundă nedormită”, a scris Dana Nălbaru pe blogul personal…
