Măceşul sau trandafirul sălbatic este o plantă cu o valoare medicinală importantă. Cu florile lui roz şi fructele sale, este uşor de recunoscut printre arbuştii din ţara noastră. Nefiind o plantă prea pretenţioasă în ceea ce priveşte climatul, este răspândită de la câmpie până la munte. Încă din vechime s-au recunoscut beneficiile pe care le are asupra organismului uman. Pe lângă aceste beneficii, are şi o serie de contraindicaţii care vor fi relatate în continuare.
Efectele sale sunt datorate unei compoziţii valoroase ce cuprinde o cantitate mare de vitamina C, carotenoizi responsabili cu culoarea roşie pe care o au, vitamine din complexul B (B1, B2 şi B3), potasiu, fosfor, glicozide, taninuri, pectine şi alţi compuşi.
Din seria de proprietăţi terapeutice ale ceaiului de măceşe se descriu următoarele:
– este antidiabetic;
– antiinflamator;
– hipoglicemiant;
– regenerant;
– stimulant al biosintezei de colagen;
– cicatrizant;
– tonic;
– antitumoral;
– antiacneic;
– reglează metabolismul calciului;
– revigorant;
– reduce edemele;
– stimulator de producere a globulelor roşii.
Măceşul este folosit sub diverse forme, în funcţie de partea care se ia pentru tratament, în mod special fructele, măceşele, realizându-se astfel diferite produse (ceai, infuzie, tinctură, decoct, macerat, pulbere, vin, sirop, gem, precum şi utilizarea în cosmetică).
Cea mai răspândită formă de consum este ceaiul. Ceaiul de măceşe se obţine dintr-o lingură de măceşe peste care se toarnă apă clocotită şi se lasă în jur de 15 minute la infuzat. Pentru un gust mai bun, se poate adăuga miere. Se recomandă consumarea a două-trei căni de ceai pe zi.
Ceaiul de măceşe are un ansamblu de beneficii care, adunate, contribuie la o stare de invidiat a organismului:
- Alungă oboseala. Conţinutul de vitamine diversificat ajută la crearea unui efect revigorant indus organismului pentru o stare de bine.
- Luptă contra alergiilor. Este considerat un antiinflamator excepţional, intervenind în cazul afecţiunilor aparatului respirator (astm, bronşite, pneumonie).
- Are rol în imunitate. Acesta este acordat de cantitatea mare de vitamina C pe care o conţin fructele.
- Este stimulator al proceselor metabolice prin favorizarea proceselor de oxidoreducere şi respiraţie celulară.
- Are rol în tratamentul contra diabetului. În compoziţia măceşelor intră antocianii, care sunt niște compuşi biochimici antioxidanţi responsabili cu stabilizarea nivelului glicemic.
- Este util în dietă. Reduce colesterolul, zahărul din sânge şi gradul de depunere a stratului de ţesut adipos.
- Are rol în cazul afecţiunilor digestive. Are efect laxativ, reglează tranzitul intestinal, previne constipaţia, colicii abdominali, stările de vărsături, crampele şi intoxicaţiile.
- Se poate utiliza în afecțiunile sistemului nervos. Combate insomnia, astenia, oboseala, ajută organismul să se adapteze la stări de stres, antidepresiv.
- Aduce îmbunătățiri în cazul afecţiunilor renale. Ceaiul de măceşe are efect diuretic, antiinflamator şi calmant, reduce procesul de formare a pietrelor la rinichi şi la nivelul vezicii urinare.
- Este benefic pentru aparatul cardiovascular. Buna funcţionare a aparatului cardiovascular este asigurată de compoziţia măceşelor din ceai: vitamina C, complexul de vitamine B, fosfor şi bioflavonoide care contribuie la reglarea tensiunii, nivelul de depunere a colesterolului la nivelul vaselor de sânge, întăreşte pereţii vaselor de sânge şi îmbunătăţeşte circulaţia periferică.
Există şi câteva contraindicaţii în cazul consumării unor cantităţi mari de ceai de măceşe
– evitarea consumului de seminţe de măceşe, pentru că perii pe care îi au la suprafaţa lor determină iritaţii la nivelul componentelor sistemului digestiv, dar şi ale celor din sistemul respirator;
– din cauza prezenţei în seminţe a unor compuşi biochimici, cianide, se recomandă a se consuma sub zece grame de măceşe pe zi, altfel pot apărea intoxicaţii cu repercusiuni destul de grave;
– în exces, determină distrugerea smalţului dentar…
