Home / SANATATE / MEDICINA NATURISTA / 6 tratamente împotriva nevrozelor

6 tratamente împotriva nevrozelor

Mai multe studii au relevat că, faţă de acum cinci ani, incidenţa nevrozelor în rândul populaţiei, în special a celei urbane, este semnificativ mai mare. De vină pentru această nedorită stare de lucruri se pare că este suprapunerea a două fenomene: pe de-o parte înmulţirea surselor, iar pe de alta o diminuare a capacităţii indivizilor de a face faţă provocărilor. Va vom prezenta șase tratamente împotriva nevrozelor.

6 remedii împotriva nevrozelor

INFUZIE DE SUNĂTOARE
Printre cele mai bune tratamente impotriva nevrozelor, sunătoarea (Hipericum perforatum) era considerată în vechime drept magică. A depăşit de mult această fază, în prezent ştiindu-se că majoritatea calităţilor vindecătoare se datorează conţinutului bogat de hipericină, un ulei volatil de culoare roşie, cu reale proprietăţi antinevrotice, antidepresive, antianxioase, dar şi antivirale. Vegetala este totodată de folos în caz de probleme hepatobiliare şi gastrice. Şi-a dovedit fără dubiu eficienţa şi la un grup de pacienţi cu tulburări nervoase generalizate, la care tratamentele anterioare nu au dat rezultate (doza administrată a fost de 900-1800 mg pe zi, dintr-un produs standardizat la un conţinut de 0,3% substanţă activă). Pentru efectul calmant, se bea zilnic, dimineaţa şi seara, o infuzie din două linguriţe de plantă uscată la 200 ml apă clocotită.

PULBERE DE KAVA-KAVA
Piper methysticum, cum este denumită ştiinţific această plantă exotică, este unul dintre cele mai bune tratamente împotriva nevrozelor, pentru ca are un efect calmant incontestabil, determină un sentiment de mulţumire sufletească. A fost dovedit de cel puţin şapte teste clinice desfăşurate independent, că este eficientă împotriva nevrozelor şi sindromului anxios-depresiv. Deşi este unul din cele mai bune remedii impotriva nevrozelor, s-a remarcat în câteva cazuri efecte de toxicitate hepatică. Deoarece nu se poate determina cine ar putea avea o asemenea reacție la administrarea de kava-kava, indivizii care iau planta trebuie să fie atenți la orice semn îngrijorător (greață, oboseală, urină de culoare închisă). Oricum, este in general mai bine tolerată decât benzodiazepinele. Se găseşte în farmacii şi magazine cu profil naturist, sub formă de suplimente cu pulbere de plantă. Se administrează conform indicaţiilor!

DECOCT DE FLOAREA-PATIMILOR
Passiflora incarnata își datorează denumirea aspectului ce evocă episodul major al patimilor lui Hristos — Crucificarea. Cele cinci petale corespund celor cinci răni ale Mântuitorului, cele trei pistile sunt asemuite celor trei cuie folosite la răstignire, iar culorile florii — alb, purpură şi bleu — semnifică puritatea absolută. Este recunoscută pentru proprietăţile sale sedative si remedii împotriva nevrozelor, fiind utilizată la scară mondială pentru combaterea insomniei, epilepsiei şi stărilor de nervozitate persistente şi foarte accentuate (isterie). Un experiment britanic a dovedit că 45 de picături pe zi dintr-un extract de floarea-patimilor au avut un efect la fel de puternic ca 30 mg de Oxazepam (o benzodiazepină) la pacienţii cu nevroză cronică. La fel de bine se poate utiliza decoctul (2,5 g plantă se fierb 15 minute in 300 ml apă; se beau trei căni pe zi) sau tinctura (2-4 ml pe zi).

FIERTURĂ DE MĂCEŞE
Fructele proaspete se usucă la soare, într-un singur strat, apoi se depozitează în pungi de hârtie. Măceşele sunt apreciate în special pentru conţinutul mare de vitamina C, care le conferă o capacitate sporită de retonifiere mentală. Totodată, stimulează secreţia şi eliminarea bilei, preîntâmpină formarea calculilor, au efect antiinflamator. În plus, măceşele sunt un adjuvant preţios în caz de enterocolite, litiază renală, inflamaţia căilor urinare, insuficienţă circulatorie periferică, răceală. Într-un litru de apă clocotită, adăugaţi măceşe deshidratate. Pentru un plus de savoare, puteţi pune câteva frunzuliţe proaspete de salvie, care are un excelent efect răcoritor. Păstraţi ceaiul la frigider şi consumaţi-l peste zi. Folosiţi numai recipiente smălţuite, deoarece, în contact direct cu metalele, acidul ascorbic din bobiţe se degradează.

VIN DE LIMBA-MIELULUI
Această plantă, căreia în latineşte i se spune Borrago officinalis, este menţionată şi în documentele faimoasei școli de la Salerno, din Italia, considerată prima instituţie universitară de medicină. Erau subliniate efectele sale antinevrotice, euforizante, antidepresive. Se spunea că „influenţează pozitiv spiritual, alungă melancolia şi creează bucurie minţii…”. În prezent, s-a demonstrat că extractele din această plantă au capacitatea de a stimula funcţiile glandelor suprarenale, de a creşte producţia de adrenalină, ameliorând astfel într-adevăr tonusul general al organismului. Extractul se obţine din două linguri de plantă uscată şi mărunţită la o jumătate de litru de vin de calitate. Se lasă la macerat opt-zece zile, timp în care sticla se agită frecvent. Se strecoară printr-o pânză deasă. Se bea zilnic câte un păhărel.

CEAI ÎN DOI TIMPI DE PĂDUCEL
Păducelul (Crataegus monogyna) şi-a făcut un renume ca plantă suverană în prevenirea şi combaterea afecţiunilor cardiace cu fond nervos si remedii impotriva nevrozelor. Pe meleagurile noastre se găsesc cinci dintre cele 250 de varietăţi. Se lasă la macerat peste noapte, în 500 ml apă rece, patru linguri de flori şi frunze proaspete de păducel (sau două linguriţe de flori şi frunze uscate). Se filtrează în zori, iar materia vegetală rămasă se fierbe, tot în jumătate de litru de apă, cinci minute. După răcire, decoctul se combină cu maceratul la rece. Se recomandă consumarea zilnică a întregii cantităţi de ceai îndulcit cu miere (preferabil de salcâm sau de tei), în cure de trei luni, urmate de o lună de pauză. Pentru un efect potenţat, se pot asocia suplimente de magneziu, care ajută la reechilibrarea psihică. Excludeţi din dietă condimentele picante, alcoolul, cafeaua şi semipreparatele…

Loading..