Bronşita cronică are la origine un proces inflamator localizat la nivelul bronhilior, ce se prelungeşte pe durata a cel puţin trei luni pe an, mai ales când vremea se răceşte şi este umezeală, timp de doi sau chiar mai mulţi ani consecutiv.
Induce modificări fizice destul de serioase ale bronhiilor, observabile radiologic, precum şi tulburări de ventilaţie. În lipsa unei terapii adecvate, boala poate evolua către emfizem pulmonar cronic obstructiv, bronşectazie, insuficienţă respiratorie etc. Cel mai des afectate sunt persoanele vârstnice care au tratat superficial infecţiile rinofaringiene, bronşitele acute repetate, fibrozele pulmonare, stazele pulmonare cronice ş.a.m.d., ori care au lucrat în mediu toxic.
Se disting mai multe forme clinice de bronşită cronică:
– Bronşită cronică simplă, care se caracterizează prin producerea unei spute mucoase dense.
– Bronşită cronică mucopurulentă, care se manifestă cu expectoraţii recurente de spută purulentă.
– Bronşită cronică obstructivă, ce se caracterizează prin asocierea simptomelor clasice cu obstrucţia, mai mult sau mai puţin pronunţată, a căilor respiratorii.
– Bronşita cronică astmatiformă, ce se manifestă prin crize dispneice, ce apar mai ales la inhalarea unor agenţi iritanţi sau în timpul infecţiilor respiratorii acute.
Simptome: Debutul bolii este insidios, fără febră. În primă fază, apare o tuse uscată, apoi productivă, cu expectoraţii mucopurulente şi urut mirositoare, în puseuri ce se înteţesc și se produc mai ales dimineaţa, la trezire. Deficienţele respiratorii sunt tot mai violente, îmbracă forma unor crize astmatice.
Ceapă de apă. Se dă prin maşina de tocat 500 g ceapă roşie, se fierbe în 750 ml apă, până când lichidul scade la jumătate, după care se filtrează. Se adaugă trei linguri de zahăr şi se continuă fierberea. Când capătă consistenţa unui sirop, se pun două linguri de miere şi se mai dă în două clocote. Se iau zilnic trei linguri de remediu.
Podbal. Planta determină diminuarea proceselor inflamatorii, favorizarea expectoraţiei, înlăturarea spasmelor involuntare ale bronhiilor, distrugerea microorganismelor patogene din aparatul respirator. Se face o infuzie din două linguriţe de flori şi frunze la o cană cu apă fiartă. Se lasă 20 de minute, apoi se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi.
Lumânărică. Cu certe proprietăţi emoliente, are un loc binemeritat în panoplia remediilor antibronşitice.De altfel, faimoasa Comisie E din Germania, care emite printre cele mai pertinente judecăţi despre eficienţa plantelor medicinale şi siguranţa utilizării lor, îi confirmă aceste virtuţi, indicând-o ca fiind utilă în majoritatea afecţiunilor aparatului respirator. Lumânărica subţiază secreţiile bronşice şi ajută la eliminarea lor.
În plus, are acţiune calmantă asupra gâtului şi combate spasmele musculare ce provoacă accesele de tuse.Faceţi o infuzie din două linguriţe de flori uscate la o cană cu apă fierbinte.Lăsaţi vasul acoperit 15 minute, strecuraţi. Se beau două sau trei căni pe zi…
Pir. Această buruiană este din vechime utilizată ca remediu pentru afecţiunile bronho-pulmonare, iar cercetările recente îi confirmă efectul antiinflamator. De asemenea, combate febra şi are acţiune antibiotică.Se foloseşte infuzia de rizom bine mărunţit. Peste o linguriţă de astfel de pulbere se toarnă o cană cu apă clocotită conform celor relatate de nhs.uk. Se lasă cinci minute, apoi se strecoară. Se consumă trei sau patru căni pe zi.
Citește și: Sindromul Asperger