România împlinește o sută de ani de la Marea Unire
Centenarul Marii Uniri înseamnă o sută de ani de la unirea României. Etimologia cuvântului „centenar” se află în limba latină de la cuvântul „centum. – I” care se traduce „o sută”. Centenarul Marii Uniri înseamnă că țara noastră, România, împlinește la data de 1 decembrie 2018 vârsta de o sută de ani de la unirea celor trei Principate Românești, și anume: Moldova, Țara Românească și Transilvania.
O unire a două provincii românești avut loc în anul 1859, an în care a fost ales domn în toate cele două regiuni Alexandru Ioan Cuza, astfel, având un singur domnitor, principatele se puteau unifica sub numele de „țară”.
Centenarul Marii Uniri se sărbătorește pentru a promova identitatea de neam și de țară, de a arăta generațiilor noi un scurt pasaj din istoria țării noastre, pasaj istoric în care foarte mulți și-au dat viețile pentru un ideal suprem. Idealul suprem al eroilor noștri era acela de a întregi, de a alătura „frații” de același neam și sânge. Era un țel sublim pentru oamenii din acea vreme ca cele trei principate să se unifice, după un timp îndelungat în care cele trei regiuni românești, de același neam și sânge, s-au confruntat între ele și care totodată erau osândite de cotropitorii străini.
În timpul Primului Război Mondial (28 iulie 1914- 11 noiembrie 1918) România s-a alăturat bătăliei la data de 14-27 august 1916 de partea Antantei; armata română a avut numeroase victorii în Transilvania însă a suferit și o serie de înfrângeri în toamna anului 1916.
Românii s-au unit pentru a face față dușmanului, pentru a-l alunga de pe meleagurile lor: „Viață-n liberate ori moarte strigă toți”. În anul Centenarului Marii Uniri se vor aduce omagii tuturor oamenilor care au contribuit la unificarea țării, fie ei gânditori, oameni politici, soldați, țărani, cărturari, cu toții au adus un aport semnificativ pentru întregirea țării noastre. Aceștia au fost oameni simpli care nu erau cunoscuți la vremea lor însă aveau voință, hotărâre și iubire de neam; acest lucru i-a făcut să realizeze un lucru atât de însemnat, atât de măreț.
În zilele noastre poate nu se mai acordă atât de mult interes unificării țării, iar Centenarul Marii Uniri poate este privit cu semn de întrebare, acest lucru se întâmplă din cauza faptului că generațiile noi s-au născut într-o țară deja întreagă, într-o „Românie dodoloață” gata făcută și liniștită, însă toate generațiile care sunt în prezent și cele ce vor veni au „impertinenta” obligație, de la generațiile vechi, să cunoască istoria țării lor și să-și iubească țara, cu bune și cu rele.
În momentul în care Principatele s-au unificat acum o sută de ani țara noastră se afla sub o altă înfățișare; cu alte cuvinte, în anul 1940 în urma Pactului de la Ribbentrop-Molotov, România a pierdut Bucovina, Basarabia și Ținutul Herței, așadar țara noastră are pete de sânge peste filele istoriei sale, urme care nu se vor șterge niciodată. După cel de-al Doilea Război Mondial Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței au fost incorporate în URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste), Cadrilaterul a rămas incorporat Bulgariei.
La data de 1 decembrie 1918 Transilvania s-a alăturat celorlalte regiuni deja unificate, astfel având loc Marea Unire și recunoașterea de țară sub numele de România. Marea Unire este legată fără doar și poate de personalități precum regina Maria, regele Ferdinand și Ionel Brătianu.
Există câteva momente important în istoria Centenarului Marii Uniri:
- Un moment important îl reprezintă amenințarea din partea Rusiei și a Ucrainei, moment în care Basarabia s-a unit cu România, în primăvara anului 1918; Sfatul Țării era alcătuit din reprezentanți ai provinciilor și aprobau prin vot unirea Basarabiei cu România.
- Al doilea moment important pentru Centenarul Marii Uniri îl reprezintă hotărârea Bucovinei de a se uni cu România, astfel declarându-se în unanimitate „unire necondiționată și pe vecie Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul Român”.
Ce a presupus Centenarul Marii Uniri:
- Efortul susținut de generațiile care au luptat pentru întregirea țării noastre.
- Stăruința, dorința românilor de a rămâne împreună până în prezent, timp de o sută de ani.
- Eroism și sacrificiu adus de oamenii fără de care unificarea nu ar fi fost posibilă.
- Credința oamenilor de același neam și sânge de a aduna toată suflarea neamului nostru și de a sta împreună sub un singur nume și un singur stat, România.
- Dorința românilor de a se realiza Marea Unire indiferent de tulburările istorice prin care aceștia au trecut.
- Nesupunerea și voința de a lupta împotriva cotropitorilor…
În momentul întregirii neamului român s-au adunat la Alba Iulia peste 100.000 de români, la data de 1 decembrie 1918, iar acum, la o sută de ani de la Marea Unire, românii de pretutindeni sunt chemați să se adune din nou și să aducă omagii strămoșilor fără de care România nu ar fi ceea ce știm noi în zilele noastre. Chiar dacă România nu mai arată ca acum o sută de ani, trebuie să știm că în Basarabia și Nordul Bucovinei sunt tot frați români.
