Există un atu care să asigure reuşita vieţii in doi?
Este importantă capacitatea de a-l accepta pe celălalt aşa cum este el. La fel de important e însă şi faptul de a nu considera de la sine înţeleasă prezenţa lui alături de noi, de a ne păstra intactă preţuirea pentru el de-a lungul anilor şi a exprima acest lucru în forme concrete. N-ar trebui să luăm în considerare numai ce n-am primit de la el. Noi, atât femeile, cât şi bărbaţii, obişnuim să trecem cu vederea ce face şi ce ne dăruieşte celălalt.
Ne-ar fi poate de ajutor ca seara să ne schiţăm un mic bilanţ, întrebându-ne ce lucru bun a făcut pentru noi partenerul în ziua respectivă, cu ce ne-a înseninat sufletul. Si să mulţumim pentru acel lucru. Îi mai putem arăta preţuirea noastră şi spunându-i cu un prilej sau altul ce ne place la el. „Ce frumos ştii să râzi!”, asemenea exclamaţii apar spontan la începutul unei idile însă devin tot mai rare odată cu trecerea timpului.
Ce fortifică o relaţie?
Cuplurile stabile, în care partenerii sunt mulţumiţi unul de altul, reuşesc – deliberat sau nu – să dea un sens timpului petrecut împreună. Găsesc un al treilea element, care le serveşte drept liant. Acest rol îl pot juca o vreme (dar nu în toate cazurile) copiii. Cei doi au nevoie de ceva spre care să-şi îndrepte atenţia împreună: interese comune, tabieturi îndrăgite, excursii, sport, activităţi culturale, acţiuni capabile să spargă rutina cotidiană.
Ce rol joacă sexualitatea?
Apatia sexuală apare aproape totdeauna în relaţiile de lungă durată. Până la un punct, ea e normală, n-ar trebui să ne chinuim s-o evităm. Există atâtea şi atâtea motive – venirea pe lume a copiilor, suprasolicitarea profesională sau, pur şi simplu, oboseala adunată peste zi, care ne fac să adormim îndată ce am pus capul pe pernă. Aceasta este însă numai una dintre laturi, cea normală şi inofensivă. Pe de altă parte, apatia sexuală poate fi şi semnul care ne previne că în relaţia noastră s-a întâmplat ceva nedorit: jigniri, infidelităţi, tensiuni neclarificate. În primul caz, putem să ne amuzăm, spunând: am avea nevoie de un sfârşit de săptămână prelungit. În al doilea, avem de-a face cu un simptom din care ar trebui să deducem că relaţia noastră se află în impas.
Îţi interzic să te apropii de mine, fiindcă m-ai jignit.
În special femeile se comportă astfel, atunci când se simt lezate. În asemenea cazuri, este important să ne lămurim: putem anula ofensa, o putem discuta sau măcar o putem numi fără ocolişuri? Uneori, cuplurile în criză nu-şi pot regăsi echilibrul, fără ajutorul unui terapeut. Însă, ca regulă generală, sexualitatea contribuie considerabil la buna funcţionare a unei relaţii. Nu contează cât de des facem dragoste şi dacă îmbrăţişările sunt pasionale de fiecare dată – rareori se mai petrec lucrurile astfel în relaţiile de lungă durată, dar e important să ne dorim apropierea fizică şi să ne bucurăm de ea. Aceasta reconfirmă şi consolidează legătura cu partenerul. Si ne face să trecem mai uşor peste obstacole.
Ce calităţi iau naştere în relaţiile durabile?
Faptul că un alt om străbate împreună cu noi toate suişurile şi coborâşurile unei întregi vieţi, că ne putem bizui pe el, are o valoare inestimabilă. Aşa se naşte încrederea reciprocă — şi cu ea putem înfrunta, fără teamă, bătrâneţea…
Sunt perechi care beneficiază din start de acest capital de încredere?
Nu, încrederea n-o aduce nimeni cu sine într-o relaţie. Ea creşte zi de zi, prin traiul împreună. Pe măsură ce ne dăm seama că putem rezolva cu forţe unite crizele şi problemele, învăţăm să acordăm încredere partenerului nostru. Din păcate, mulţi se dau bătuţi prea curând, nefiind dispuşi să aştepte ca acest proces să-şi urmeze cursul.
